ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Diverse - # ##trombofilie
310 vizualizariPoate mult discutat acest subiect si mult interpretat ca fiind deja o ,,modă” in România, trombofilia este de departe un factor de risc foarte mare, in special pentru situațiile in care nu este diagnosticată. În tari, precum Anglia, se inițiază analizele de depistare de-abia după 3 sarcini pierdute. De ce? Nu știu! Caci o sarcina pierdută reprezintă o trauma peste care este care o femeie va trece foarte greu.
În România, ca femei însărcinate si nu numai, avem beneficiul că sistemul sanitar permite efectuarea profilului de trombofilie chiar si din proprie inițiativa. Exista in continuare mulți medici ce recomanda aceasta analiza numai in situația in care sunt sarcini pierdute in istoricul pacientei. Si totuși, întrebarea care ma frământa foarte tare este: de ce ar vrea cineva sa aștepte o sarcina pierduta, sau două, pana sa ajungă sa testeze prezenta unor mutații genetice ereditare?
In cazul meu, după prima vizita la medicul ginecolog, fiind la prima mea sarcina, am întrebat dacă este recomandat sa fac aceasta analiza. Ce mi s-a raspuns? Ca da, se recomanda, dar numai dacă știu ca am avut sarcini pierdute. La mine, nu era cazul.
Cu toate acestea, instinctul mi-a spus totuși sa adaug aceasta analiza pe lista celor pe care urma sa le fac. Ce am descoperit? Faptul ca am moștenit o mulțime de gene ,,bune”, in special pe cea care poate reprezenta un risc major in timpul sarcinii.
Bineînțeles, panica a fost mare. Nu eram deloc pregătită pentru asa ceva. Știam ca sunt perfect sănătoasă. Cu toate acestea, in familia mea existau mici antecedente pe partea de coagularea sângelui.
Am căutat imediat un medic pentru a solicita părerea specialistului cu privire la situația mea.
Primul, mi-a spus ca nu am de ce sa îmi fac griji, neavând istoric de sarcini pierdute.
Al doilea, mi-a comunicat ca situația este una delicata si ca profilul meu genetic este unul nefavorabil. Pe scurt, ca nu voi pleca din cabinet fără tratament, astfel încât sa îl păstram pe bebe in siguranța.
Am început cu o doza mai mica. Acum, in săptămâna 25 de sarcina, am ajuns la concluzia ca doza este necesar sa crească, pe același considerent, siguranța.
Sunt recunoscătoare instinctului meu si îngerului ce a mers dincolo de protocoalele medicale. OMUL ce mi-a spus ca nu ar putea niciodată sa își ierte dacă s-ar întâmpla ceva cu bebelușul meu, având clar, in mâna, dovezile care afirmau faptul ca exista aceste riscuri.
Ma gândesc si acum la cuvintele primului medic hematolog:,,Chiar dacă ai aceste modificări, faptul ca nu exista sarcini pierdute nu ne pune in situația de a face tratament”. Ce sarcini pierdute ar fi putut exista având in vedere ca este prima mea sarcina si, de asemenea, ca bebe a apărut in burtica mea de la prima încercare?!?! Aici, tot instinctul si dorinta de a cauta permanent răspunsuri la îngrijorările mele m-au determinat sa apelez la a doua opinie!
Din experiență, am aflat faptul ca factorii de risc cei mai mari sunt: prezenta factorului V Leiden si/sau alte modificări care sunt analizate apoi din prisma vârstei pacientei. Dacă si tu, mămico, identifici unul dintre acești doi factori de risc, mergi la un specialist!
Comentarii