Nu ati fost cu sufletul la gura sa aflati ce veti imbratisa peste 6 luni?
Pentru ca eu am fost. Si inca cum?!
De abia asteptam ecografia saptamanii 12. Din ce citisem pe internet nu se putea observa sexul fatului, dar inca mai speram in adancul sufletului.
Venise ziua programarii si cu emotie intru in cabinetul medicului meu de care v-am spus deja ca este un adevarat om si mai apoi specialist. I-am spus ca prietenii nostri, ai mei si ai sotului, doresc sa organizeze un gender reveal party si sa nu imi spuna sexul ci sa il scrie oe o foita pe care mai apoi sa le-o inmanez celor care se ocupau de petrecere. Medicul, incantat de acest fel de evenimente, a imbratisat cu drag aceasta idee. Ma intind pe masa si va jur ca nu intelegeam ce vad pe ecran si daca medicul va vedea ceva pentru a transmite mai departe. Dupa cele aproximativ 30 de minute de consultatie timp in care medicul a zambit continuu si m-a linistit ca masuratorile fatului sunt perfecte si in grafic pana la acel moment, inima imi batea extraordinar de puternic in piept de emotie.
Se ridica medicul de la ecograf, merge la birou si imi intinde o foita impaturita in 7 milioane de bucatele de nici sa pui lanterna prin foaie nu iti dadeai seama ce scrie. Dupa consultatie a urmat o recoltare de sange pentru a realiza dublu test si apoi m am intalnit cu cel 2 prieteni care se ocupau de petrecere. Fricoasa, le am intins foita misterioasa.
Peste cateva zile incarcate ne-am intalnit intr-un cadru restrans, intim, dar emotionant sa aflam daca vom avea un fiu sau o fiica. Nu conta, dar curiozitatea ma ardea. Dupa ce am spart pe putin 10 baloane goale, am nimerit penultimul balon din care au cazut pene..... ROZ. Sufletul mi s-a umplut de bucurie si lacrimile au inceput sa ne siroiasca pe obraji.
Chiar in ziua aceea am cumparat prima suzeta roz si am pus o pe noptiera langa pat, unde si acum o tin pana se va naste minunea noastra.
Comentarii