-
Am trecut cu putin peste jumatatea drumului pana in momentul marii intalniri cu bebelina. Am niste emotii de nu le pot descrie in cuvinte, de parca nu am mai dat nastere (de doua ori) pana acum. Se spune ca dupa ce repeti anumite experiente, te obisnuiesti si deja esti familiarizat, dar nu cred ca asta se aplica si cazul sarcinilor/nasterilor, sau cel putin, nu in cazul meu. Probabil pentru ca stiu ce ma asteapta exact si de aceea emotiile sunt uriase.
Saptamana 24 a debutat pentru mine, pe plan personal, tot cu niste emotii cu sustinerea unui examen foarte important in viata mea, un examen pe care l-am asteptat 12 ani, dar diferite motive nu l-am putut sustine. Ma chinuiam sa invat, printre activitatile cu cei doi copii si treburile gospodaresti, mi se parea atat de greu, aveam momente cand voiam sa renunt, dar ma incuraja sotul foarte mult si o luam de la capat, cum puteam. Mi se parea ca nu pot retine nimic si ca sarcina imi ia toata concentrarea si memoria, ba chiar l-am intrebat pe Dr-ul care imi urmareste sarcina daca pot lua anumite suplimente pentru concentrare, atentie, memorie, etc. Nu mi-a recomandat, nu neaparat pentru ca ar fi facut rau, ci motivand ca nu totul se rezuma la suplimente si ca sarcina nu ma impiedica sa pot invata. Mi-a spus ca sarcina poate provoca usoare tulburari de memorie, dar ca acestea sunt pe fondul oboselii, atat fizice (din cauza modificarii corporale), cat si psihice (emotii, ganduri, stres). Am prins din ce in ce mai mult curaj si pana la urma am reusit: am invatat, am sustinut examenul si l-am promovat.
Bebelina mea mi-a purtat noroc si m-a ajutat sa dau la rezolvate acest capitol al vietii mele.
Comentarii