-
Dupa cateva ore bune de stat la rand cu sotul si cu mama mea, am reusit sa intru in cabinetul doctorului, impreuna cu mama, i-am povestit ce s-a intamplat si de ce am insitat sa ma vada si el... ma pregatit asistenta... aveam emotii,
era prima data cand mergeam la un medic ginecolog barbat , dar pentru binele copilului meu, asta nu mai conta. Doctorul a venit langa mine si am inceput sa ne uitam impreuna pe monitor , bebele era din ce in ce mai mare, s-a uitat si el la celelalte organe , mi-a confirmat ca este fetita, chiar daca sexul nu ma mai interesa in acel moment , am ajuns la cap, ii masoara chistul, imi zambeste si imi spune: dimensiunile lui sunt la jumatate din cat au fost la morfologie, copilul tau este bine, chistul se retrage , deci nu mai este nevoie de amniocenteza , am inceput sa plang, nu-mi venea sa cred.� I-am multumit si am plecat plangand de la el . Cand am iesit din cabinet sotul a vazut ca aveam lacrimi in ochii si se uita la mine asteptand sa-i spun ce s-a intamplat, i-am spus ca acel chist se retrage si ca fetita noastra este bine. A fost cea mai frumoasa zi.
Comentarii