Emotii de tot felul

Eve a mea are 33.1 saptamani acum si la 32.3 cantarea 2283gr deja. Desi se pare ca va fi un pic mai mare decat ma asteptam pentru nasterea naturala, cu toate astea sunt fericita ca sunt sanse minime sa apara complicatii in cazul unui travaliu prematur fiind deja destul de dezvoltata.

Nici pozitia nu este cea indicata pentru nasterea naturala, dar din fericire bazinul meu pare destul de generos si cea mica inca mai are loc de manevre si se mai poate repozitiona. Sunt convinsa ca se vor alinia toate cand va veni momentul. Ea este extrem de activa, i se vad miscarile si prin haine si este destul de neastamparata, tot la coaste ii place sa dea :)). Am descoperit ca pozitia "turceste" este cea mai relaxanta, se resimt foarte putin loviturile si probabil este si ea mai putin inghesuita astfel si se agita mai putin.

Cum era si de asteptat au inceput sa se intensifice emotiile pe masura ce timpul pana la marea intalnire scade. Emotii au existat de la inceput, dar pe parcurs s-au transformat, s-au intensificat sau au fost inlocuite de altele, cred ca am trecut prin toata gama de sentimente posibile pe perioada sarcinii. O femeie insarcinata are cu adevarat un carusel de emotii, sentimente si trairi care se roteste neincetat. Desi abordez o atitudine optimista in ceea ce priveste nasterea, trairile, grijile, micile palpitatii tot sunt acolo, doar ca nu le las sa capete teren, le tin intr-un colt mai restrans si nu las loc anxietatii sa se manifeste.

Saptamama trecuta a fost un pic mai incarcata emotional si era sa scap controlul, dar mami e puternica si pentru buburuza ei muta muntii, asa ca doar emotiile constructive au voie sa ramana. S-au intors bunicii din partea tatalui in tara, de data asta definitiv. Vor sa isi vada nepoata crescand si sa ii fie alaturi si desi suntem incantati de decizia lor ne trebuie un pic de rabdare si timp de acomodare. Ne-am obsinuit sa facem lucrurile in ritmul nostru si dupa placul nostru, acum din dorinta de a ajuta si de a se implica bunicii ajung inevitabil sa se bage peste ritmul nostru, lucru care ne este un pic incomod. Stim ca au cele mai bune intentii, de aceea si incercam sa fim rabdatori si sa dam timpul necesar de acomodare pentru a ne intelege cu totii bine. Stim ca la fel de grea este si pentru ei tranzitia, si ei au nevoie de acomodare cu noi, asa ca este un efort comun si speram sa dea rezultate favorabile.

Tot saptamana trecuta a fost si ultima zi de lucru, am intrat oficial in concediul de maternitate. Si aceasta zi a adus multe emotii, imi iubesc jobul si desi sunt foarte incantata de noul "proiect" din viata mea, tot ma gandesc cu teama si tristete ca nu voi mai lucra timp de doi ani. Simt ca nu ma regasesc in postura de "stay at home mom". M-am gandit mult daca sa stau doar un an in Concediul de Crestere Copil, doi ani in afara campului muncii par infricosatori, dar totusi stiu cata nevoie are un copil de mama lui pentru o dezvoltare psihica armonioasa, doresc sa consolidez baza pe care se va dezvolta caracterul bebelinei mele, asa ca am ales totusi cei 2 ani. Ultima zi a fost destul de grea pentru mine, m-au incercat multe emotii, colegii mi-au transmis toti numai mesaje de incurajare si felicitari, au si facut un gift box super dragut pentru pitica. Sper ca si la intoarcere sa gasesc oameni la fel de frumosi si zambitori.

Saptamana trecuta am fost si la un nou control. Si aici au fost emotii :)). Medicul meu a plecat din tara si m-a anuntat cu 2 zile in avans ca nu ma va putea primi ea, dar transfera programarea sotului ei, care are aceeasi specializare. Partea asta nu a fost asa de grea, dar el m-a anuntat ca pana la jumatatea lunii iulie nu va mai fi disponibila deloc medicul meu si asta chiar a provocat emotii si stare de neliniste. Deja voi avea un pic peste 36 de sapt cand se intoarce ea. Aceasta era perioada de controale mai dese pe care o pierd, apuc sa mai fac inca unul cu el si apoi vor fi amandoi indisponibili. Stiu ca tot acum ar fi trebuit prelevata o secretie de col pentru eventuale infectii care trebuiesc tratate pana la nastere, de asemenea consulturile preanestezic si cel prenatal precum si CTG-ul ar fi trebuit tot de acum. Incerc sa ma mentin optimista, nici nu vreua sa ma gandesc la o nastere prematura, dar m-as fi simtit mult mai in siguranta daca medicul ales ar fi fost disponibil.

Deci dupa cum spuneam: o saptamana incarcata cu multe emotii, dar mergem mai departe. O sa ma mentin ocupata ca sa nu las loc gandurilor sa imi dea palpitatii, saptamana asta strang tot din dulapuri in cutii si de saptamana viitoare incepem zugravitul, igienizam casuta in asteptarea buburuzei. Cumparaturile sunt cam gata, mai lipseste carutul pe care il luam cu bunicii saptamana viitoare. Usurel asezam totul pentru primirea noului membru. Abia asteptam sa o strangem in brate, dar sa vina cand trebuie, nici o zi mai devreme ca mai avem rabdare :).