-
Al doilea trimestru începe cu vești urâte, din păcate... În ziua de Sfântul Andrei, bunicul din partea mamei a făcut un avc, a ajuns la spital unde nu a avut cine sa i facă toate analizele necesare și sa urmeze tratamentul atât de important, ca deh..este zi libera nu? Și pacienții trec de anumite faze grave doar dacă se întâmplă minuni 😔 De atunci a fost o stare generala proastă, eu făcându mi griji pentru mama, ea având cancer, ea pentru bunicul și tot asa... Mi a fost frica pentru bebe, sa nu îl afecteze ceea ce simt eu, asa ca am încercat sa ma gândesc ca o sa fie bine. După jumătatea lunii decembrie am simțit și primele mișcări ale bebelușului, având placenta anterioara. Începusem sa ma îngrijorez și de data aceasta deoarece citeam la alte fete ca și au simțit puiuții mult mai devreme. Dar în sfârșit și al meu puiuț a dat semne 🥰 Toate păreau ca merg spre bine, bunicul deși își revenise parțial în spital și se simțea mai bine, încă nu i au dat drumul acasă, dar toate mergeau spre mai bine și așteptam să vină acasă, sa i spunem ca va avea un strănepot❤️ După câteva zile a început sa se simtă rău, iar pe 23 decembrie dimineața, ne au anunțat ca a decedat 😔 Sunt multe de spus dar ma rezum la atât, sistemul medical din România este la pământ, medicii puși parca sa omoare, decât sa salveze. Bineînțeles ca iarăși am început cu grijile, supărările și cu toată lumea care insista sa am grija de mine și de bebe. Va spun, este imposibil sa te gândești doar la tine. Cel puțin în cazul meu... După tragicul moment, au urmat și altele, cu venitul acasă, ultimul drum s.a.m.d. După atâtea supărări, in ianuarie am avut controlul lunar, pe care îl asteptam nerăbdători, fiindcă bebe când mișca, când se odihnea 🙈 și ne era puțin teamă...
Comentarii