ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
In postarea anterioara nu m-am prezentat si nu am oferit prea multe detalii de mine. Numele meu este Irina, am 33 ani si sunt la prima sarcina. Nu am mai avut nici alte incercari si nici alte sarcini anterior. Tinand cont de aceste aspecte si de faptul ca nu stiam ce inseamna o ecografie in care sa aud bataile inimii minunii mele, pentru mine, momentul a fost plin de emotii.
In luna februarie, dupa confirmarea sarcinii am fost programata la prima ecografie in care mi s-a mentionat si ca voi auzi inimioara ei pentru prima data. Evident, fiind un moment atat de special, am decis sa merg cu sotul meu, sa fim amandoi parte din aceasta experienta. Timpul de asteptare mi se parea interminabil. Auzisem in filme sau in tot felul de videoclipuri cum ar trebui sa sune.La fel si sotul meu. Ei bine, pune ecograful pe burtica, porneste sonorul, eu eram mega emotionata iar in primele 3-4 secunde da replica sotul meu: „zici ca e o mitraliera”. S-a dus toata tensiunea, emotia, ne-a busit rasul si pe mine si pe doctora iar momentul a fost chiar unul de neuitat. Intr-adevar, se pare ca cele 170 batai/minut nu suna ca in filme iar ritmul era mult mai alert J))
In luna martie am avut prima morfologie. Am avut niste emotii incredibile si chiar am plans cu o seara inainte. Cumva, imi imaginam numai malformatii si ma vedeam pusa in situatia de a alege si nu consideram ca as avea puterea de a opri acest minunat proces. Din fericire totul a fost bine si ni s-a comunicat ca cel mai probabil vom avea o fetita (acesta este practic un vis implinit, dorindu-mi toata viata sa am o fetita).
Comentarii