ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Iubirea mamii draga,
Azi implinesti 34 de saptamani la mine in burtica, acum pare asa de mult, inca 6 saptamani ( poate chiar mai putin ) si o sa te tin in brate. Parca mai ieri aveam 12 saptamani si mergeam la prima ecografie....sa-ti povestesc: emotiile au inceput din clipa in care am primit scrisoarea cu data la care aveam programarea la ecograf. In noaptea dinainte am dormit cam rau, imi faceam tot felul de ganduri, griji....Ne-am trezit devreme, ne-am plegatit si am plecat la drum. Nu am apucat sa iesim bine din oras ca tati isi da seama sa si-a uitat acasa portofelul cu actele si telefonul. Normal, ne-am intors, tati s-a enervat binisor ( degeaba, normal ! ) chiar imi stricase si mie putin dispozitia. Dar am trecut peste. Am ajuns la spital, ne-a chemat ecografista in cabinet, m-am asezat pe masa, in fata noastra un ecram maaaaaare pe care ai aparut tu!!!! Doamne, ce clipeeee! Nu stiam nici unul daca sa radem sau sa plangem, eram foarte mirati de minunea ce crestea in burtica, te vedeai asa de bineeee! Tati cel putin era topit !!!!! Stiam ca esti acolo dar acum ca te si vedeam parca devenea totul atat de real si ireal in acelasi timp...nu stiu cum sa iti explic....o sa vezi si tu la randul tau cand o sa ai copii ce sentimente te trec in acele momente. Ni s-a spus ca esti bine si te dezvolti perfect, ba chiar aveai un avans de crestere de 3 zile. Ne-au dat 4 poze cu tine, de care nu ne mai puteam dezlipi ochii. Am facut si analiza la sange si am venit acasa. Nu stiuam ce sa facem, pe ce sa punem mana....parca ne prostisem de tot. Am zis ca ar fi vremea sa dam de veste si bunicutelor. Am sunat prima data la mine acasa, bunica ta si unchiul tau (fratele meu) erau amandoi acasa si cand le-am spus au fost super incantati si bucurosi, poate si putin luati prin surprindere. Ma simteam si mai bine acum ca se bucurau si ei pentru tine. Pe urma am sunat la tati acasa sa ii dam de veste si bunicii de la Roman, ohoooo cu cata bucurie a primit si ea vestea, atat de frumos moment, radiam cu totii de bucurie. Am reusit sa mancam ceva, am facut dus si ne-am pus in pat cu pozele in mana si cu un zambet pana la urechi...sa ne fi vazut ce fatzuci aveam si ne tot strangeam in brate.
Visul nostru devenise realitate!
Comentarii