-
Totul a început după o discuție serioasă între mine si soțul meu, după o relație de 7 ani, după ce am reușit să ne vedem visul împlinit și anume să facem nunta asa cum ne-am dorit-o, am hotărât că este cazul să ne conturăm și mai mult viitorul și să facem un bebe.
Am luat totul în serios, ne-am informat în tot ceea ce privește concepția unei eventuale sarcini și ne-am apucat de treaba ca să ii spun asa, cu mari mari emoții. Prima încercare a fost la sfârșitul lunii august 2022 iar după 3 săptămâni, în septembrie am aflat marea veste, minunea a apărut în viața noastră.
Cu 2 săptămâni după data concepției mi s-a făcut rău, aveam o stare generală proastă și mă simțeam foarte deranjată la stomac, am pus totul pe seama unei indigestiei, nici prin gând nu mi-a trecut că ar putea fi vorba de sarcină, m-am gândit că nu putem noi avea un așa noroc ca prima încercare să fie și cea norocoasă, având în vedere că mulți dintre prietenii sau cunoștințe noastre au reușit să conceapă un bebe după cateva luni sau chiar ani. După cele 2 zile de rău starea mea s-a îmbunătățit dar am observat după alte câteva zile că am început să am o sensibilitate la unele mirosuri de mâncare sau la unele alimente, la început am crezut că poate mi se pare, poate e doar în capul meu, dorindu-mi atât de mult sarcina, ma gândeam că poate îmi induc toate aceste stări, mă amuz acum când mă gândesc.
Aceste stări tot persistand am hotărât să fac primul test de sarcină, care bineînțeles a fost negativ, mare dezamăgire pentru mine, sarcina fiind prea mică să poată ieși testul pozitiv, mai aveam 5 zile pana la menstruație. Așteptam cu nerăbdare ziua menstruației dar bineînțeles că nu am putut aștepta încă o săptămâni să mai fac un test și după 3 zile am mai repetat testul dar din nou negativ, deja mă descurajasem total, încercăm oarecum să îmi iau gândul ca ar putea fi sarcina și să ne pregătim pentru o nouă încercare.
Vine și ziua menstruației, simptome pentru menstruație nu aveam, așa că m am gândit să mai fac un test, o ultimă speranță pentru mine. Era 6 dimineața, mă pregăteam să merg la serviciu și între timp așteptam rezultatul testului. Momentul în care am văzut a 2-a linie, foarte ștearsă bine înțeles am început să tremur și să plâng de fericire. Nu știam ce să cred, nu știam ce să simt, oare mi se pare? Oare chiar e a 2 a linie acolo?? Eram foarte entuziasmată și fericită, am făcut repede poză testului și i-am trimis prietenei mele, trebuia să spun cuiva, trebuia să îmi împărtășesc fericirea și încântarea ce o trăiam în acel moment.
Soțul era plecat pentru câteva zile din localitate așa că am ales să ii dau vestea atunci când va ajunge acasă, să ii pregătesc o surpriză. În blogul următor voi scrie reacția lui dar și a familiei la aflarea marii vești, o binecuvântare pentru noi.
Comentarii