-
Ceea ce n-am să uit vreodată este reactia mamei lui...A fost ceva ce mi-a depasit asteptarile! Dar, ca sa incep cu inceputul: la 8 saptamani de sarcina ne-am hotarat sa le spunem parintilor, pentru ca nu mai puteam pastra bucuria doar pentru noi, eram nerabdatori s-o impartasim cu ei. Desigur, i-am rugat sa mai pastreze secretul de restul familiei pana la incheierea primului trimestru (exista acea teama pe care cred ca toti viitorii parinti o au).
Soacra mea a fost cea mai fericita...stia cat de mult ne doream un copil, de multe ori abordasem subiectul in discutiile cu ea si, asemenea noua, isi dorea foarte mult un nepot din partea noastra. Asa ca, atunci cand am anuntat-o, nu stia cum sa ma mai stranga in brate, sa ma pupe (si-a pupat si baiatul, dar mai mult pe mine), plangea si radea in acelasi timp si multumea Lui Dumnezeu 😊
Parintii mei au fost si ei fericiti sa primeasca asa o veste (tata putin nemultumit ca i-am rugat sa mai pastreze o perioada secretul, dar a inteles intr-un final).
Au fost momente emotionante, pe care nu le vom uita cu siguranta.
Comentarii