-
Mai am mai putin de o luna si nasc. Incep sa ma ia fricile si emotiile. Nu stiu de ce, dar faptul ca mai am un baiat nu ma face prea fericita, si asta pr ca eu sunt ft rece ca om si speram ca dc as avea o fata m ar schimba sinas deveni mai calda. Ideea este ca nu mi pare rau, dar voiam o fata ca sa mi fie la suflet. Baiatul meu cel mare care are 14 ani este ft iubaret, sau era, pt ca am reusit eu sa l schimb prin raceala mea de gheata. Imi mai e teama si de operatie, de venirea copilului, ma gandesc sa se nasca sanatos, de noptile nedormite, de serile cand va fi bolnav. Am totul pregatit, la baiatul mare n am avut nimic si nu a fost bine, si nu pt ca mi a lipsit ceva pt ca s a ocupat sotul meu de tot, ci pt ca necumparand nimik nu am fost constienta de ce avea sa vina si astfel am suferit niste atacuri de panica cumplite numai la vederea patutului, nu mai zic a copilului. Acum le am luat din prima. Am patutul instalat de 3 luni.
Nasterea in pandemia asta m a terminat, nu pot naste cu doctora mea de la Malaxa pt ca e spital de covid. Azi ma duc sa ma vad cu un doctor de la Filantropia sa vb cu dansul dc este de acord sa ma ajute sa nasc, eu fiind in 34 de saptamani deja. Este o nebunie, te vede 8 luni un doctor si apoi nasti cu altul. Sper sa fie ok!
Comentarii