-
Cea mai mare sperietura de care am avut parte a fost intr-o dimineata cand mergeam la munca si am luat masina (eu inca incepatoare, prefer sa merg la munca cu autobuzul ca sa nu ma mai chinui cu traficul infernal, soferii nebuni si gasitul unui loc de parcare). Am decis sa iau masina pentru ca imi daduse o cunostinta niste haine de bebei si voiam sa le duc la spital sa le donez. Asadar ajung intr-o intersectie aproape de spital si am facut stanga linistita dupa ce m-am asigurat ca nu vine nimic de nicaieri si cand sa ajung pe strada venea unu cu viteza mare care fortase intrarea si care nu prea avea voie de pe prima banda sa mearga inainte si a intrat in mine. In urma impactului nu am simtit cine stie ce, lucru care m-a calmat pe moment relativ, noroc ca in spatele meu era o colega de munca care m-a ajutat cu toata nebunia (asigurari, du-te la politie, rezolva cu masina). Nu au fost decat pagube materiale. A fost o zi destul de stresanta, noroc cu sprijinul colegilor si al nasilor. Sotul saracul era si el amarat, speriat si la munca…plus ca el nu conduce deci nu m-a putut ajuta cu prea multe pe partea asta.
Hai ca am rezolvat cu partea asta…urmatorul lucru era sa merg la control sa vad daca e bine bebe. Nu ma durea burta sau sa simt cine stie ce, dar cu cat se apropia momentul examinarii aveam emotii tot mai mari. Din fericire totul a mers bine, nu aveam leziuni de placenta sau complicatii, tu erai bine acolo, cresteai...
Trebuie sa recunosc ca toata sarcina am stat cu un semn de intrebare daca te-a afectat in vreun fel sperietura asta…De atunci nu am mai condus, si nici daca as fi vrut nu m-ar fi lasat tati. Ca dupa aia sa aud ca au mai fost cazuri de accidente minore dar care s-au soldat cu pierderea sarcinii…mare noroc am avut in acea zi ca nu a fost mai grav si ca tu esti bine si cresti acolo linistita. A fost cea mai mare sperietura si ma rog lui Doamne Doamne sa nu mai pateasca si altii la fel….Mare atentie cum conduceti oameni buni…unde va grabiti asa?
Comentarii