ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Multa lume ma intreaba cum ma simt, unii intreaba ingrijorati de parca sarcina ar fi o boala. Altii sunt doar grijulii, fara sa fie prapastiosi, asa ma simt ca sunt eu acum. Mi-a zis doctorul meu vazandu-ma ma la prima consultatie panicata si gandindu-ma la toate scenariile apocaliptice, si chiar a doua, fiti fericita, bucurati-va de sarcina. Si asta am si facut. Si pot sa spun cu mana pe inima ca nu m-am simtit atat de fericita si plina de pasiune, optimism si ganduri de evolutie pe toate planurile, cum ma simt de vreo cateva luni bune de sarcina. Si nu am cum sa nu pun starea mea euforica pe baza fiintei miraculoase din interiorul meu. Cresc si eu o data cu el, asta simt. Dincolo de momentele neplacute de greata din primele trei luni si de voma destul de dese (familiare atator gravidute), de oboseala repetitiva si lesinanta din lunile a treia si a patra si chiar si acum cateodata, de senzatiile de lipsa de aer si gafaielile de la orice pas mai repezit sau de la un efort cat de mic (debitul verbal se pune si el, daca inainte nu era vreo problema cu faptul ca sunt locvace, acum ma trezesc vorbind si ramanand fara aer, si ma amuz), ma simt minunat. Parca totul a prins culoare, un curcubeu de culori se aseaza ca o arcada frumoasa peste viata mea de acum. Sunt recunoscatoare pana la Dumnezeu si inapoi pentru ceea ce imi e dat sa traiesc, pentru sotul meu minunat care mi-a facut acest cadou nepretuit, pentru prietenii mei si toate detaliile ce contureaza universul meu miniatural circumscris intr-un univers imens si infinit. Noapte buna dragilor, dragelor (care treceti prin ce trec si eu si nu numai) si tie, bebelusul meu care la ora asta ori faci tumbe (simt niste miscari timide) ori dormi deja.
Comentarii