-
Mi-au rupt apa, eram cu oxitocina in mana.
Ma puneau sa ma aplec, ca bebelusul sa coboare .. imi explicau cum sa imping.. si parea ca inteleg printre lacrimile mele si repetatul nu mai pot .
Abia acum incepuse cu adevarat nasterea. Eram pe capra, asistenta ma stergea pe fata cu o compresa cu apa rece. Mi se spunea “cand vine contractia , tine de maner si impinge” . Zis si facut, doar ca parca nu impingeam suficient. Ma taiase . S-au urcat cu coatele pe burta mea sa ma ajute, i se vedea capul bebelusui dar eu nu mai aveam forta sa imping. Auzeam “hai diana, hai diana” dar mie nu imi mai veneau contractiile, imi spuneau “forteaza-te chiar daca nu vine”. Ma fortam, dar degeaba. L-au scos cu ventuza, nu am reusit sa realizez , dintr-o data am auzit un planset. Stiam ca ce a fost mai rau, s-a terminat. Ridicam capul si incercam sa ma uit, mi se umpleau ochii cu lacrimi, stiam ca e baiatul meu. 💙 Au venit si mi l-au pus putin in brate , dupa ce l-au sters si infasat, mi-au facut poza si dupa l-au luat, eu ramanand sa ma coase . Au cusut o ora, am pierdut mult sange, au urmat zile cu tratament pentru anemie, au urmat dureri si neputinta , nu aveam voie sa stau in fund din cauza epiziotomiei , ceea ce complica faptul ca eu voiam sa alaptez bebelusul si trebuia mereu sa fiu in picioare. Si cu toate astea, a meritat TOT pentru baiatul meu. Si acum, la cateva zile, nici macat nu mi se mai pare atat de rea nasterea naturala, prin care am trecut si sunt constienta ca se putea muuult mai rau. 💙
Comentarii