-
Era o zi de toamna, o zi frumoasa, dupa multe zile intunecate si triste.Suferisem in urma cu 1 luna un avort spontan, prima mea sarcina, prima mea cea mai mare dragoste. Simteam intr-adevar ca desi nu era planuit era cel mai frumos lucru care ni se putea intampla. Dupa prima ecografie in care am vazut ca sarcina este intrauterina si are activitate cardiaca, am iesit cu fetele, sa sarbatorim. Nu ma simteam confortabil, voiam sa ajung cat mai repede acasa, de parca stiam ca ceva nu e in regula. In acea seara era inceputul sfarsitului. Am mers la baie si am observat pete de sange.. Stiam ca nu e bine. In disperarea mea..am crezut ca e doar o "intamplare" si ca va trece, ca el e bine.Am mers totusi la spital, acolo mi-a zis ca e bine momentan si am primit tratament. Am stat la pat 5 zile dar continuam sa sangerez putin, cate putin.. dar sigur. Nu aveam dureri ju fizice cel putin. Am mers ulterior la control si atunci am simtit ca lumea mea se prabuseste ..nu mai era nimic, uterul era gol. Asta e unul din momentele in care simti ca te rupi in interiorul tau, ca nu mai existi. Am fost distrusa..si inca sufar dupa acea pierdere. Mereu imi voi aminti, mereu va fi o cicatrice in inima mea. Trecuse 1 luna...imi doream mai mult ca oricand un sufletel si suferinta mea de femeie si de mama era continua de cand am avut acea pierdere. Am inceput sa imi tot fac teste de sarcina, sa imi dozez BHCG...incepusem sa-mi fac griji ca am o problema si ca nu voi putea concepe niciodata. Am avut o conexiune cu Dumnezeu mai mare ca niciodata in acea perioada..si nu m-a dezamagit. Am simtit ca sunt insarcinata iar si asa a si fost. Mi-am dozat bhcg-ul pt ca testele de sarcina erau in continuare negative. Rezultatul : 17. E pozitiv. Am plans, de frica, de bucurie, de emotie. Acest micut sufletel care incepea sa creasca la mine in pantec era binecuvantarea de care aveam nevoie..Atunci am stiut ca voi aprecia acest copil mai mult ca orice pe lume.
Comentarii