-
Având deja o relație cu soțul de 8 ani toată familia aștepta vestea cea mare, dar cu atât mai mult după nuntă începea întrebarea: ,,Acum că aveți casa și nunta gata, când vine bebe?”. La început le spuneam că mai așteptăm sau că nu ne grăbim deși noi deja ,,munceam” la asta, nu știam exact când se v-a întâmpla așa că am preferat să mă feresc de eventuale întrebări cum ar fi: ,,Dar cum de nu rămâi daca încercați de ,,x” timp?, ,,Oare aveți probleme medicale?”, ,,Nu ar trebui să mergeți la medic?” si multe altele. Întrebări care nu erau rău intenționate dar care ar fi pus presiune ceea ce nu îmi doream. Fiind foarte atașată de bunicii din partea mamei la care stăteam în fiecare vacanță de vară ei așteptau cel mai mult vestea și cu siguranță ați auzit și voi mămici fraza ,,Tare îmi doresc acum să vină și un strănepot/strănepoată” deși bunica are doar 62 de ani si bunicul 67 și sunt încă în putere. Am început prin a spune părinților mei pentru că fiind foarte atașată de mama nu știam cum o sa fie prima perioadă și dacă o să pot ascunde răul, grețurile și alte simptome. La aflarea veștii aveau lacrimi în ochii și s-au bucurat enorm fiind singurul lor copil ce puteau să își mai dorească după ce eram ,,la casa mea” cu un soț extraordinar decât să vină un bebe să fie bunici tineri să se bucure de el/ea. Am preferat bunicilor să le spunem doar după ce am făcut analizele și am auzit inimioara bebelușului pentru a fi siguri că sarcina decurge bine, reacția a fost aceeași s-au bucurat si plângeau ca niște copii în timp ce se întrebau unul pe celălat ,,Ai fi crezut că vom ajunge și ziua asta?”. Pe urmă am spus încet încet tuturor din familie pentru că fiind slăbuță sarcina nu s-a văzut pana aproape la 5 luni. Toți se bucură pentru noi și așteaptăm să vină ziua cea mare în care vom cunoaște minunea!
Comentarii