-
Bunicii materni ai bebelușului abia așteaptă venirea acestuia pe lume, fiind super entuziasmați, pe de cealaltă parte nu pot spune același lucru despre bunicii paterni ai bebelușului, care nici nu m-au întrebat o singura data cum ma simt, sau dacă îmi este bine.
Pana sa se afle de sarcina aveam o relație extraordinara cu părinții soțului, după aflarea vestii vreau sa spun ca nu vorbesc deloc cu noi. Părerea mea este ca nu vor sa își însușească rolul dr bunici și probabil considera ca o sa îl lăsăm foarte mult pe la ei, ceea ce e neadevărat fiindcă ne-am dorit din suflet un copil și avem și timpul și puterea de al creste singuri.
Părinții mei în schimb m-au întrebat de controale, de hăinuțe, de cum ma odihnesc noaptea, dacă am pofta de ceva anume, dacă suntem bine, inclusiv au avut plăcerea de a ne face cadou pătuțul bebelușului. Într-adevăr eu una am făcut diferențe între părinții mei și ai lui, pe ai mei dându-i la o parte la un moment dat ii vizitam foarte rar, pe ai lui vizitând-i aproape zilnic.
Câteodată ma gândesc ca sunt eu prea hormonala și gândesc prea mult. Însă când simt micuța viata ce creste în pântecul meu simt nevoia ca trebuie sa o protejez fata de cei care nu i-ar oferi dragoste și atenție. Cu pași repezi ne apropiem de momentul în care v-om vedea micuțul nostru pui. Vreau doar sa îl înconjori de oameni buni care sa îl iubească!
Comentarii