-
Aveam aproximativ 25 saptamani, când am început sa observ o ușoară sângerare😱 n-am mai stat pe gânduri si am fugit la spital, oricum trebuia sa ma duc sa imi ridic concediu medical, dar i-am cerut asistentei sa sune dupa medic.
A venit doamna dr, m-a consultat, i-am explicat ce s-a întâmplat si mi-a dat de ales. Ori stau acasa cuminte (ea stiind ca sunt foarte activa) in pat ori ma internează. Urasc spitalul foarte mult si i-am spus ca vreau acasă. Mi-a dat o rețetă plina de medicamente si a rămas sa ma duc dupa 4zile la control daca e totul ok, sau daca se agraveaza sa zbor la urgență. Mi-a zis ca am avut noroc ca nu am stat acasa si am mers la primul semn. Mi-a subliniat din nou ca daca nu stau potolita in pat pot pierde sarcina.
Panica totala, m-am dus la farmacie si apoi direct acasă in pat. Soțul care oricum ma trata ca pe o printesa, nu ma mai lasa nici sa imi pun in farfurie mancare. Efectiv eram pat, mancat, pat, mâncat. Atunci am pus primele kg in sarcină si a început sa se vada burtica.
Au trecut 4 zile, am mers la control si Doamne ajuta totul era bine. Pericolul trecuse dar dr mi-a spus sa am grija cu efortul pe restul sarcini si sa ma odihnesc cat mai mult.
Efort nu am mai facut, dar nici in pat nu am stat. Am cumparat o masina dupa nuntă, am vrut ceva mare sa pot baga caruciorul...altceva nu ma interesa. Am umblat cu acte, înmatriculat, mai luam cate una alta pentru bebelus. Oricum as fi luat tot ce vedeam, noroc ca mai aveam oameni langa mine si imi puneau frana😅.
In rest o perioada normala de toamnă rece, hainele deveneau tot mai mici si mai incomode.
Comentarii