Printre cumparaturi ,liste ,ecografii si analize ,am ajuns departe:))
La controlul de 31 saptamani ,am fost undeva inaintea sarbatorilor de iarna,tocmai pentru a avea liniste si pace . Bebe era de pe atunci cu capul in jos si nu puteam decat sa sper ca ramane asa pentru ca inca avea destul loc pentru a se intoarce inapoi.Avea si o circulara de cordon,care nu m-a ingrijorat prea tare in ideea ca si-l poate da jos in timpul ramas pana la nastere .
Inca de la primul control ,mi-am exprimat dorinta unei nasteri naturale,stiam ca unii doctori pur si simplu impun cezariana si am vrut sa ma asigur ca nu e cazul ...Intradevar mi-a sustinut punctul de vedere ,doar mi-a explicat putin cam ce presupune,fara a ma panica ,urmand sa vb despre asta mai aproape de termen .
La controlul de la 34 s totul in regula cu bebelusul ,mai putin cordonul infasurat de 2 ori in jurul gatului,mi-a explicat ca e posibila nasterea naturala,dar ca in situatia data implica o serie de riscuri atat pentru mama cat si pentru fat,si ca nu-mi mai poate garanta o nastere sigura,dar ca pot decide cum urmeaza sa nasc. Toata sarcina ,m-am focusat pe nasterea naturala,nu am citit nimic despre cezariana pentru ca pur si simplu nu mi se pare mie calea usoara,nu concepeam sa nasc asa. Si m-am vazut in situatia de a alege intre a risca si a naste cum imi doream,sau limita riscurile pentru copil si a face cezariana. Urmatoarele 2 saptamani ,m-am rugat de bebe sa isi scoata cordonul,ca vreau tare sa-l nasc frumos.Din pacate in loc de a se "elibera" ,mi-a luat si ultimele sperante ,acum avea tripla circulara...
Si asa am plecat din cabinet stiind exact ziua si ora cand se naste puiul meu mic si atat de incapatanat.Mi-a ramas senzatia ca nu fac destul pentru el ,nu pot vorbi despre nastere cu merg sa il nasc,zic se naste...si sunt o gramada de voci care imi sustin paranoia asta. Mi se spune ca sunt lasa,ca femeile puternice isi nasc puii pe cale naturala,ca e pacat pentru ca nu asa a lasat Dumnezeu nasterea,ca ii fac rau copilului ,nu sunt la fel de bine cei nascuti asa...si o multime de alte pareri asemanatoare . Eu stiu foarte bine ce e in sufletul meu ,tare as vrea sa se puna cineva si in papucii unei femei ajunse in acelasi punct. Sa stiti ca nu e mai usor asa,doar ca nu depinde de tine la fel de mult nasterea in sine,de durut doare ,doar ca incepe mai tarziu. Recuperarea e mai grea si de lunga durata. Nu mai judecati fara sa stiti toate motivele si ganditi-va ca "ajutati" femeia aceea sa intre in depresie ,asta daca nu o face si singura...
Comentarii