Bloguri

Jurnal de sarcina

A venit minunea mea pe lume

  • Buna, mamici si viitoare mamici! Am gasit putin timp liber ca bebelusa mea doarme si am zis sa va povestesc despre experienta nasterii. Prin saptamana 36 de sarcina mi s-au pus mie pitici pe creier ca vreau sa nasc, deja decisesem impreuna cu medicul meu ca voi naste prin cezariana, initial o programase pt 7 Februarie deoarece atunci as fi avut 39 sapt. Cum am spus, voiam sa nasc mai repede si am mers intr-o dimineata la spital sa vorbesc ch medicul sa ma reprogrameze mai repede. Atunci la un control de rutina, medicul observa ca bebelusa mea avea BCF 225, risc de suficare. M-a dus de urgenta in sala de travaliu, mi-a montat la burta un aparat ca sa monitorizeze bataile inimii copilului si perfuzie ca sa revina la normal situatie pentru ca nu era timpul sa nasc, era mult prea devreme pt bebe. Dupa vreo ora mi-am revenit si am stabilit sa nasc pe 31 Ianuarie. La internare pe 30 Ianuarie mi s-a facut un test covid si a iesit pozitiv, panica. Eu inca ma simteam bine, bebele nu dadea semne ca ar vrea sa iasa. Nu aveam niciun simptom de covid si am stat 10 zile in izolare la domiciliu. Dupa aceste 10 zile, pe 9 Februarie am mers din nou la spital pt o reprogramare. Dar din nou problema cu bataile inimii la bebe si medicul a decis sa faca cezariana de urgenta. Eii.. de aici incepe filmul horror pentru mine. Va spun sincer ca pe de o parte abia asteptam sa imi intalnesc bebelina dar pe de alta parte eram speriata. Mi-ai facut toate analizele, m-au pregatit pt operatie. Prima situatie urata a fost montarea sondei pt urina, eram speriata dar nu a fost nicio durere. Al doilea soc a fost cand am intrat in sala de operatii, o masa de parca eram rastignita, o camera sumbra cu tot instrumentarul pt operatii acolo.. urat. A treia situatie infricosatoare pt mine, epidurala.. doamne fereste, acul ala in coloana, intr-o pozitie de parca esti rupta, in fata te tine asistenta, in spate medicul anestezist si intr-o secunda nu iti mai simti corpul, cu greu m-am Asezat apoi in pozitia pe spate pe masa. Apoi a inceput show-ul.. doctorul taia, nu vedeam nimic ca era o perdea in fata mea, dar corpul se misca si eu nu simteam nimic.. nu mai simteam burta, bebele, nimic. Cand sa scoata bebelusul, era cu capul pozitionat prea sus si efectiv al doilea medic care a asistat la operatie s-a urcat pe pieptul meu si impingea copilul in partea de jos, mi s-a facut rau pe loc, imi venea sa vomit doar ca nu aveam putere sa o si fac. Parca nu mai eram om. Dar cand am auzit fetita si am vazut-o am uitat de tot si am inceput sa plang incontrolabil. La un moment dat nici eu nu stiam de ce plang si nu ma puteam opri. Dupa inca cateva minute s-a terminat tot si am fost mutata in rezerva ca sa imi revin. Tremuratul incontrolabil si senzatia de frig le-am avut cateva ore pana am inceput sa imi simt picioarele. Incepuse operatia sa doara, sa usture, nici nu stiu ce mai simteam. Regret enorm ca am nascut la un spital de stat, personalul a lasat mult de dorit. Tura din ziua operatiei a fost Ok, dar seara au venit alte asistente si sincer nu mi-au facut niciun calmant, nici nu au venit sa vada daca ma simt sau nu bine, la un moment dat transpiram de durere, mi se umflase ganglionii limfatici, urata experienta. In fine, a trecut si noaptea cu greu iar a doua zi trebuia sa ma ridic din pat ca urma sa imi aduca bebelusa in rezerva. Aici pot sa va spun ca am avut cea mai urata experienta din viata mea. Am mai trecut prin operatii dar operatia de cezariana doare al naibii de tare. M-am chinuit enorm sa cobor din pat prima data dupa operatie, asistenta insista sa cobor mai repede dar la un moment dat am tipat la ea si i-am spus ca simt ca mor de durere, era durere cu arsura si usturime.. mi-a facut un amarat de calmant si mai amortise putin operatia de am reusit sa cobor.. am mers prin salon, mai mult cu picioarele taraite, dar simteam ca mi se rupe burta. Ma asezasem iar in pat ca nu mai puteam si a venit o alta asistenta sa imi atraga atentia ca trebuie sa ma ridic ca imi aduce fetita si trebuie sa am grija de ea. M-am ridicat cu greu iar din pat, fiind ora 13. Mi-a adus fetita si nu m-am mai Asezat in pat in pozitia culcat pe spate. Am ridicat patul sa fiu mereu in fund ca sa pot cobori mai usor. Asta fiind intr-o zi de joi. 90% din timp stateam in fund la marginea patului, imi era exagerat de greu si dureros sa ma urc in pat cu tot cu picioare. Dupa multe ore de sezut in fund la marginea patului, vineri, picioarele mele erau ca buturugile de copac, incepeam sa nu pot sa mai misc degetele de la picioare, nu imi mai intrau picioarele in papucii de camera. In rezerva era exagerat de cald, eram transpirata si eu si fetita tot timpul, am intrebat o asistenta daca exista o baie unde as putea sa ma spal putin pe corp, raspunsul a fost ca este dar nu este apa calda. Deja vineri seara eram exagerat de obosita, picioarele nu le mai simteam deloc, eram transpirata acrita, deodorantul nu mai facea fata. Am fost obligata sa stau non stop cu becul aprins in rezerva, nu am alaptat fetita, i-am dat lapte formula si nu imi aduceau lapte la copil, vineri noaptea s-a trezit fetita, nu a plans deloc pana atunci si atunci plangea de foame si am inceout sa caut o asistenta, nu am gasit niciuna, pe holuri si ciocanesc la o usa, asistenta care trebuia sa imi asigure laptele la copil dormea.. n-ai cum asa ceva. Sambata dimineata, desi era Weekend si erau sanse mici sa ma externeze, ma rugam sa plec acasa, incepusem sa imi strang lucrurile si ii spusesem asistentei care intrase in tura sambata dimineata sa ma ajute sa plec acasa ca nu mai rezistam inca 2 zile in spital pana luni. Operatia mea era bine, bebelusa mea era bine si cu ajutor divin am plecat acasa in jurul orei 12. Cand m-am vazut acasa am zis multumesc doamne ca am scapat de acolo. Ca un rezumat scurt, am trait trauma vietii mele, daca stiam ca e asa, as fi mers la privat si lucrurile ar fi stat altfel. Unele mamici merg la spital de stat poate din cauza financiara, eu am platit destul de multi bani si la spital de stat: e partea doctorului ca na sa aiba grija, e medicul anestezist si ce am mai bagat in buzunare la asistente de m-au mai ajutat ca altfel ma mancau cainii acolo. Felicit femeile care fac 2 sau mai multi copii. Mie nu imi mai trebuie. Experienta nasterii a fost oribila, durerile, am zis ca mor. Bine ca a trecut si suntem amandoua sanatoase.

Comentarii

0 comentarii

Comentarii Publice

Poti sa comentezi si anonim (vezi casuta la final dupa ce scrii mesajul)
 

Mesaje de la acelasi autor

  • A venit minunea mea pe lume

    Buna, mamici si viitoare mamici! Am gasit putin timp liber ca bebelusa mea doarme si am zis sa va povestesc despre experienta nasterii. Prin saptamana 36 de sarcina mi s-au pus mie pitici pe creier ca...
  • Am primit geanta bebelusului

    Hei mamici! Astazi am primit mult asteptata geanta a bebelusului. Am ramas placut surprinsa cand am vazut cate chestii utile contine geanta. Tin sa ii felicit pe cei care se ocupa de campania asta, ch...
  • Pregatire pentru nastere

    Astazi am fost, poate, la ultimul control. Am plecat de acasa cu gandul sa imi fac programare pentru operatia de cezariana in prima saptamana din Februarie pentru ca normal am 33 de saptamani de sarci...
  • Despre sarcina

    Nu stiu daca toata lumea stie de vechea vorba din batrani ca la 00:00 la trecerea dintre ani, 31 Decembrie spre 1 Ianuarie, daca iti pui o dorinta, aceasta se indeplineste. Desi am aproape 25 de ani, ...
  • Al 6-lea control

    Timpul trece si trece foarte repede, nici nu stiu cand trecea luna dintre controalele mele, dar asteptam cu nerabdare de fiecare data stiind ca o sa imi vad bebelina. Venise si jumatatea lunii Decembr...

Din aceeasi categorie...

  • Bebe a sosit!

    Buna mamici, revin după cateva zile cu peripeții. Am născut un băiețel perfect sănătos pe data de 17 iunie la ora 17:50. Cu chiu cu vai mi-au făcut cezariana de urgenta din cauza tensiunii si nu mai a...
  • Minunea de la Dumnezeu

    Am un băiețel de 4 ani el e minunea mea de la Dumnezeu mi l-am dorit foarte mult și din anumite probleme de sănătate am rămas foarte greu gravidă atunci când nu mai speram și mă pierdusem.Dar in fine ...
  • Mersul acasa

    Mersul acasa de la maternitate, a fost la o săptămână dupa nastere. A venit medicul de dimineatza si a venit sa imi scoata atele, fara ele parca deja ma miscam si eu mai usor. Am fost sa anunt si la c...
  • Alaptatu fetitei mele

    Eram destul de informata despre tot ce inseamna nasterea, dar si despre tot ce insemna alăptatul. Daca nasterea ma asteptam sa fie mai grea , la alăptatul credeam ca va fi mai usor...sa dovedit ca e ...
  • Cunoașterea in sine

    Desi credeam ca sunt in stare, nu m-am ridicat din pat fiind si ametita. Atunci un brancardier a venit sa imi zica ca sunt mutata la etajul 3 într-un salon. Zis si facut ,ma ajutat sa ma pun in scaunu...
  • Experienta nasteri si mituri

    Toata lumea a fost de nota 100. Sau poate povestiile celor din jur m-au speriat mai mult decat toata operatia in sine. Stiam ca epidurala doare..mi sa parut ca fost mai putin dureroasa decat branula ...
  • Nașterea

    Așa cum spuneam și în mesajul anterior, bebelina s-a hotărât să vina mai repede cu câteva zile...așa că m-am ajutat sa cunosc ce înseamnă contracții și membrana ruptă 🙈 ....sa nu m ai spun se frica pr...
  • Nașterea prin cezariana

    Hei, mi am mai revenit după naștere si m am gândit sa împărtășesc experiența nasterii. Am născut prin cezariana la recomandarea medicului si a fost programată. Am avut foarte multe emoții nemaitrecand...
  • Nașterea micuțului nostru

    In ultima postare făcută pe acest blog, va povestisem ca așteptam controlul din săptămâna 38 ca sa pot stabili cu domnul doctor o data a nașterii. După ecografie și TNS, deoarece bebe era pregatit de ...
  • Bebe a sosit!

    Ziua de 23 iunie 2022 a fost o zi cu mari emoții pentru mine, atunci a venit pe lume bebelușul meu minunat. Nașterea a fost prin cezariana. Bebe a avut 3,620g și 52 cm. Este un bebe foarte simpatic ...