Primele ganduri

Draga mea,

Probabil nu iti va placea sa citesti acest mesaj. Dar voi fi sincera cu tine, asa cum voi incerca sa fiu si in continuare si sa te cresc sa ai incredere si tu sa imi poti spune orice.

Primele noastre ganduri legate de tine nu au fost toate pozitive.

Dupa emotia din prima zi cand si eu si tata tau eram euforici (zambeam de fiecare data cand ne uitam unul la celalalt) am inceput sa ne gandim daca e momentul potrivit sa te avem. Eu abia ma schimbasem pe alt post la serviciu. La acel moment serviciul era prioritatea mea nr 1 (tu deja mi-ai schimbat acest mod de a gandi). Mereu ne gandeam ca am vrea un copil dar ca mai avem timp sa incepem sa incercam cu adevarat.

Am inceput sa imi fac griji daca vei fi sanatoasa, tinand cont de faptul ca eram asa de stresata in acea perioada, fumam si beam cafea.

Imi spusesem mereu ca daca ma gandesc serios sa raman insarcinata, voi incepe cu o perioada de detoxifiere a organismului, de analize si reglare a lipsurilor de vitamine pe care le aveam, de sport si grija fata de aceea ce mananc.

Si tata tau era atat de pus pe ganduri, incat atunci cand l-am trimis dupa vitamine si acid folic, a zgariat masina de un stalp cand iesea din parcare.

Am inceput sa citesc tot felul de articole pe net si parca numai partile negative le vedeam. Imi aminteam numai de problemele avute de prietenele mele si de copii lor, legate de stilul lor de viata (bebe era mereu racit probabil deoarece mama a fumat in sarcina, bebe era foarte slabit si nu avea putere deoarece mama era vegetariana si nu a vrut sa manance deloc carne in sarcina, etc.) Nu se aplicau aceste lucruri la mine deoarece dupa ce am fumat o ultima tigara dupa ce am vazut testul, mi-am propus sa nu mai fumez deloc si de mancat, stii ca imi place sa mananc orice. Dar totusi, nu ma puteam gandi decat la lucruri rele.

Am stabilit cu tata tau sa merg sa un prim control si sa luam o decizie dupa voi discuta si cu doctorita si voi vedea daca totul e in regula. Dar eu deja simteam ca te iubesc, de aceea i-am lasat tatalui tau puterea de decizie. Daca ceva nu era in regula, el trebuia sa decida daca renuntam la tine sau nu. Ii dadeam dreptate cand spunea ca mai bine nu apari decat sa te chinui in viata daca erai bolnava. Nu te supara pe el si nu te gandi ca nu te-a vrut, voia numai binele pentru tine; stii deja ca noi incercam sa gandim realist si sa luam decizii nebazate pe emotii.

Eu nu puteam sa mai fiu realista in gandire, erai deja puiul meu mic.