2.12.21, 9:33. Cea mai magica zi pe care mi-a fost dat sa o traiesc! Multumesc Doamne pentru puiul meu! Multumesc ca operatia a fost un succes si amandoi suntem bine! Cu o zi inainte ma internasem pentru monitorizare, analize si testele de covid. Era 1 decembrie cand am plecat cu cele mai mari emotii din casa, cu burtica la purtator si cu nerabdare sa-mi imbratisez puiul. Tara era in sarbatoare dar cea mai mare sarbatoare se dadea in inima mea, a doua zi urma sa nasc, urma sa devin mama, urma sa mai dau tarii un puiut de roman! 2 decembrie ora 8, sunt preluata pentru a mi se aduce la cunostinta ce urma sa se intample cu mine si copilul. Mi se baga perfuzii care imi pregatesc corpul pentru operatie. Ora 9, intram in sala de operatie. O echipa foarte mare de medici, asistente, anesteziati, moase, neonatolog si rezinteti, undeva la 15 persoane care mi-au asistat nasterea! Ma simteam pe maini bune, aveam emotii si incercam sa nu ma las dusa de val. Incercam sa imi mentin o stare generala ok pentru a ma putea bucura de moment. Ma asez pe masa, in fund, o doamna imi indeasa capul in pieptul ei iar domnul anesteziat imi face anestezia in coloana. O rezidenta draguta ma tine de mana si imi spune exact tot ce se intampla. Sunt intinsa pe masa,incep sa-mi simt mijlocul cald si picioarele amortite. Mi se introduce sonda. Acum sunt conectata la aparate, primesc oxigen si sunt atent monitorizata. Primesc sfatul ca pe timpul operatiei sa nu-mi misc capul pentru ca voi ramane cu dureri groaznice de cap! Se aducea deasupra mea o lumina imensa care avea ca scop sa ajute doctorul sa vada bine in timpul procesului, insa ma hipnotiza si pe mine. Simteam efectiv cum imi taie fiecare strat de piele, se simtea ca un scrasnit din dinti. Simteam ca mi se face somn insa ma luptam cu mine, nu cred ca aveam voie sa adorm. Aparatul care ma monitoriza incepe sa ticaie, aud in jurul meu ca imi creste tensiunea, eu avand in ultima perioada din sarcina hipertensiune geatationala! Un doctor spune sa nu mi se administreze nimic inca sa vedem daca se linisteac apele sau nu! Tensiunea continua sa creasca, se aude pe fundal un glas de doamna care spune ca am deja puseu de tensiune, mi se administreaza intravenos un medicament ai totul se stabilizeaza. 9:33 simt cum imi apasa pe burta, lichidul amniotic curge siroaie pe langa corp si aud glasul copilasului meu! Plangea, era modul lui de a-mi spune parca, buna mami, multumesc ca ai trecut prin toate pentru a-mi da viata! Si totul s-a oprit in loc! Am lacrimat si eu instant, toti cei prezenti la operatie m-au felicitat in cor. Doua rezidente dragute au stat mereu la capataiul meu, una ma tine de mana si alta ma mangaia pe cap, vorbeau constant cu mine, am fost norocoasa sa le am in acel moment! Pe bebe l-au aspirat, masurat, cantarit si tot tacamul, l-au infasat si l-au apropiat de mine sa il vad! Doamne ce frumusete! Ce copil senin mi-ai dat! Era atat de micut de zici ca era o franzela! Sagetatorul meu s-a nascut cu 3290 g si 51 cm. Scor apgar 9, fiind maximul la cezariana si fara complicatii. Bebe este dus la neonatologie iar mie mi se termina operatia. Pana aici totul a foat atat de rapid, ce a urmat a fost mult mai migalos si a durat mai mult. Mi se comunica sa anunt orice stare, de rau, greata sau orice altceva. In timp ce sunt cusuta simt efectiv ca imi vine sa vomit, nu stiu cum dar am reusit sa spun ca mi se face rau, simteam efectiv ca urmeaza sa vomit instant! Imi intorce capul intr-o parte sa pot vomita daca imi vine si imi administreaza intr-o milisecunda ceva intravenos care a facut sa imi treaca starea de voma pe loc. Nu stiu ce a fost exact, dar a fost ca un elixir minune! Operatia se termina cu bine! Sunt transferata pe o targa si dusa la terapie intensiva. Aici mi-am petrecut urmatoarele 24 de ore. Intinsa pe un pat, conectata la aparate si perfuzata. Mi s-au administrat foarte multe calmante si cine mai stie ce. Ideea e ca au curs foarte multe pungi de lichide in vena mea, injectii in burta si in fund. Tot personalul a foat foarte empatic si profesional! Doar cuvinte de lauda! In seara aceea ma ridica putin din pat cat sa fac cativa pasi. Nu a fost foarte greu, nu am simtit ca imi pierd organele cum am mai auzit, insa eram inca sleita de puteri! A doua zi ma ridic din nou in picioare, de data aceasta cu mult mai bine si cu mai mult curaj! Mi se indeparteaza sonda si mi se comunica sa cer sa merg la baie insotita pentru prima data! Sa mergi la baie era semn bun dupa operatie. Am reusit sa merg la baie sa fac pipi, ulterior am fost mutata pe salon. A venit ora de alaptare asa ca am mers la neonato sa-mi hranesc copilul. Mi l-au dat pe o fereastra micuta si atat! Nu mi s-a explicat nimic, nu am fost bici indrumata nici ajutata sa atasez copilul la san! Noroc ca ma informasem inainte si aveam eu cunostinta de cauza! Despre doamnele de la neonatologie as avea multe de spus! Foarte reci, nu empatizau cu mamicile, erau mereu grabite si parca deranjate ca veneam la orele de alaptat. Trecand peste asta! Mi-am tinut pentru prima data la piept copilul! Doamne ce emotie! Cata fericire! L-am privit neincetat, l-am atasat la san si a supt sa stimuleze lactatia, laptele inca nu venise insa aveam colostru. Copilul meu bun! Ce boalfe grasane, ce buzisoare subtiri, ce gene si ce ochi mari si verzi aveai! Perfect! Ai fost creat sa fii atat de perfect! Baiatul mamei, urma ce va ramane in urma mea la batranete! Iti multumesc ca m-ai ales! Te iubeste mami, puiule, pana la Dumnezeu!
Comentarii