-
Sunt multe ganduri care ma incearca, asa ca ma bucur ca exista acest blog unde îmi pot descarca ce simt. Totul incepe cu "va fi greu"... oare cum va fi cu doi copii de varste apropiate? Simt ca nu acord timp suficient pentru mine si fetita. Ma simt ca si cum as abandonao in momentul in care va aparea si fratele ei in peisaj. Poate si faptul că sotul mai mult sta plecat imi accentueaza această stare. Parca si ea are nevoie mai multa de mine, parca sta mult mai lipita de mine decat de obicei, mai ales la somnuri ma cauta. Cred ca imi ocup mintea prea mult cu aceste frici in loc sa ma bucur doar de timpul pe care il mai am cu ea. Fratiorul ei este foarte activ, nu prea ma lasa sa dorm si sa mananc. Sper doar ca el, după naștere, sa doarma bine si sa mănânce bine, sa aiba o greutate in grafic. Observ ca injectiile le fac mult mai rapid pentru ca ma motiveaza cea mica. Trebuie sa ma apuc si de luat fier pentru ca ma asteapta o operatie de cezariana. Săptămâna aceasta cea mica implineste doi ani minunati. O sa sarbatorim după ce ajunge si tatal ei acasă. Am si o frica imensa legata de nascutul la spital, am niște amintiri mai putin dragute de data trecuta, care fac umbra lucrurilor bune de care am avut parte. De aceea sper ca bebe sa aibă o greutate buna pentru a veni repede acasă. O alta frica este legata de alaptare. La fetita am renuntat la alaptat din cauza oboselii si a faptului ca sanii mei sunt mari,grei, durerosi. Poate de data aceasta reușesc sa trec si peste asta. Deja am contractii false in fiecare zi, urinari dese, senzatie de gat uscat, probleme cu digestia, cu constipatia. Tot raul sa duca spre bine!
Comentarii