-
Ajunsă la maternitatea din Iași, abia am asteptat sa-mi vad copilui. Însă aici lucrurile erau mai complicate. Eu stăteam într-o anexă a spitalului, iar ca sa ajung la bebe trebuia sa traversez 2 corpuri. Am încurcat lucrurile încă din prima zi. Erau foarte multe holuri și lifturi așa că din greșeală am ajuns fix in sectia de terapie intensivă neonatala. Când s-au deschis usile ,toate asistentele au rămas blocate la mine și nu știam ce se întâmplă. Până m-au luat la întrebări "ce cauti aici, pe unde ai venit? Am explicat că sunt noua si nu am stiut drumul si pe aici am fost indrumata. Mi-au arătat toate procedurile pe care trebuie sa le fac înainte. Boneta pe cap, mască la gura ,halat,papuci de unică folosință si dezinfectata peste tot. Apoi trebuia sa stam la rând si sa asteptam sa intrăm la pompele electrice pentru sân și să mergem cu laptele la bebe. Era un proces dificil pe care trebuia să-l repetăm la fiecare 4 ore,inclusiv noaptea. Asistentele de acolo nu erau prea prietenoase, mai degrabă tinere și fără răbdare. Chiar au țipat la noi sa schimbam copiii asa cum ne arata ele iar eu am cedat și am întrebat " de ce tipati la mine daca vedeti ca sunt demoralizata "? Si am inceput sa plâng pentru-ca efectiv nu mai puteam îndura atât. Apoi și-au schimbat atitudinea față de mine. Am ajuns foarte obosită dupa numai o săptămână. Nu reușeam să mă odihnesc deloc. Când am învățat drumul în spital au mutat copilul de la etajul 3 ,la etajul 1 într-un salon normal. Asta însemna că era mult mai bine. Timpul se scurge prea încet.....
Comentarii