-
In fiecare zi traiam cu impresia că nu voi putea duce până la capăt. Cu bagajul pregătit încă din luna a 6 a , ma rugam ca fiecare zi care se scurge, sa nu fie ultima. Am parcurs extrem de greu această sarcină ,abia stăteam în picioare sa fac curat si mâncare. Dacă stăteam prea mult deja începea să mă usture jos in zona uterului și să mi se întărească burta. Trebuia neaparat să mă pun în pat. Am ajuns până în săptămâna 29 de sarcina . In seara respectivă am făcut baie ,iar cand ma pregăteam pentru somn,am simțit că am o scurgere. M-am uitat si am constatat că este dopul gelatinos. Am intrat in panică și eram foarte speriată. Nu puteam să concep că este posibil sa nasc oricând. Aveam multe lucruri în cap și ma gândeam la ce este mai rău. Soțul era si el acasă și a încercat să mă liniștească, spunând să las lucruri să se întâmple așa cum vrea Dumnezeu. In ziua următoare am mers la medic pentru investigații. M-a controlat și nu a găsit nimic suspect. Într-adevăr colul uterin s-a lăsat mai mult in jos,însă sperăm că voi duce mai mult de atat. Am devenit si mai panicată decât eram înainte. Am ajuns inapoi acasa si am încercat să fiu pozitivă și să privesc partea buna a lucrurilor. Pornind de la aceasta motivare am mai dus cateva săptămâni.
Comentarii