Ep 12: Complicatii sarcina

Saptamana 30 de sarcina a venit, din pacate, cu mai multe investigatii si vesti pe care nu imi doream sa le aud.

Pentru ca urmeaza sa nasc la o maternitate privata, alta decat cea unde merg regulat la medicul care imi supravegheaza sarcina, a fost nevoie sa imi programez si acolo o ecografie. Mi se pare normal ca si aceasta maternitate sa aiba acces la istoricul meu si sa ajunga sa imi cunoasca sarcina, ei fiind cei care vor avea grija de mine peste cateva saptamani.

La analizarea dosarului de nastere, medicul de aici mi-a recomandat sa merg din nou la diabetolog, de data asta avand si rezultatele la testul de toleranta la glucoza, despre care v-am spus intr-un episod anterior, cat si greutatea bebelusului, de 2.3kg. Mi-a fost recomandat si de aici un alt medic fata de cel la care mersesem initial, si am zis ca de ce nu, mai multe pareri nu strica.

Pentru ca bebele este foarte mare, mi-a facut si morfologia de trimestru III (asteptand pana la saptamana 32, puteam sa ratam anumite masuratori), care mi s-a parut foarte detaliata si m-am bucurat de lucrurile pe care le aflam despre baietelul meu.

Ajunsa la diabetolog, aceasta mi-a spus ca, conform rezultatelor, clar am diabet gestational si trebuie sa tin regim, ba chiar voi ajunge sa fac injectii daca nu mi se vor regla valorile din regimul dat. Insa, ca sa fiu sincera, acest "regim" mi s-a parut un chin, stiam doar ce tip de alimente sa mananc si ce sa evit. Si mai mult de atat, m-a pus sa imi iau glicemiile de 6h pe zi. Mai mult ma stresam cu rezultatul lor.

Am fost din nou si la diabetologul la care mersesem initial, inainte de testul de glucoza, si mi-a spus ca este suficient sa tin regim, mi-a explicat mai bine cum sa asociez alimentele si mi-a spus ca nu trebuie sa iau glicemia asa des, doar cand simt eu ca este vreo problema.

Aceasta vizita m-a mai calmat si s-a vazut rezultatul si in glicemiile ce au urmat (am continuat sa iau glicemia dimineata inainte de masa in fiecare zi).

Intre timp, au ajuns si rezultatele analizelor facute cu cateva zile in urma, si s-a dovedit ca aveam o scadere prea mare de fier, asa ca a trebuit sa fac niste perfuzii de fier.. Nu facusem in viata mea acest lucru, dar pentru toate este un inceput, nu?

La urmatoarea ecografie, au observat si ca placenta incepe sa imbatraneasca mai devreme, din cauza diabetului gestational, si au stabilit sa ma vada saptamanal, pentru a tine sub control evolutia acesteia.

Tinand cont de acest aspect, mi-a fost recomandat sa fac si niste injectii care sa ajute la dezvoltarea plamanii bebelui, in caz ca ar fi aparut situatia sa nasc prematur.

Acestea fiind spuse, sarbatorile de iarna nu m-au prins in cele mai fericite momente, ba chiar in plin regim, si dupa niste doze de perfuzii si injectii.

Insa bebele este bine, se dezvolta in continuare, si vedem cat timp va mai sta cuminte in burtica. La momentul scrierii articolului, am intrat in saptamana 37 si au crescut emotiile, mai ales ca stiu ca in orice moment voi fi nevoita sa merg sa nasc, daca placenta sau bebele nu vor rezista pana la final.

Va tin la curent cu ce urmeaza!