Buna mamici!
Este prima mea postare pe blog, si desi suntem fericiti pana la cer, am ales sa vorbesc despre o zi care recent ne-a ingrozit atat pe mine cat si pe sot.
Acum 3 zile, specific era duminica dimineata, eu adormita merg la baie. Ma sterg, vad picuri de sange (intr-adevar o cantitate mica) dar rosii!!! Nu cred ca in perioada de pana acuma am auzit altceva decat rosu e rau! Rosu e avort! Maroniu si roz e ok, nu rosu...
Avand in vedere situatia, eu foarte rationala (NOT!) intru in panica si ies din baie urland in ultimul hal! (Frumos mod de a-i spune buna dimineata sotului...) Ii explic situatia si ca trebuie sa mergem la urgente in secunda 2. Ne imbracam cu ce apucam, fugim pe usa, mergem la o clinica privata care avea urgente. Ma vede o doctorita f draguta, care la starea mea abia avea cu cine sa vorbeasca, ma pune la ecograf, si imi spune ca bebe e bine, ca sarcina nu e miscata, nu avem hematoame. In momentul ala cred ca am reusit si eu sa respir normal. Dar acuma bineinteles intrebarea urmatoare e , ce am totusi? Se uita la col, spune ca e bine, inchis, fara leziuni. Ma pune pe masa de control, se uita si asa la col sa vada daca sunt polipi, totul arata normal... Si imi zice sa merg acasa, ca cresc progesteronul din nou si repaos la pat, exclus orice fel de efort.
Eu sunt o pers f pragmatica, la care explicatii de genu "se mai inta la unele pers si trebuie avut grija" nu functioneaza... dar nici medic nu sunt! Stau eu sa ma analizez asa in trecut. De la inceput de sarcina eu eram convina ca nu am reusit sa raman gravida inainte sa fac beta hcg (am trecut prin o procedura FIV), pt ca am avut secretii maronii destul de abundente, peste aprox o sapt si jumatate incepand cu sapt 4. dar beta a venit pozitiv atunci si povestea a continuat. Pana la urmatorul hop in sapt 8 spre 9... cand apar niste scurgeri maronii de nicaieri din nou. Atunci alta panica ca avortez, si acum ajungem la povestea de duminica, cand eram in sapt 12 spre 13. Si fac eu calculele destul de evident, si scurgerile astea, Bingo! vin mereu peste perioada cand eu in mod normal as fi avut menstruatie daca nu eram gravida. Imi sun ginecoloaga si ii zic teoria mea si ea imi confirma imediat: da, sunt paciente care se manifesta asta, le spune crize hormonale!
De ce am ales povestea asta? Pt ca oriunde scris despre secretii, sar 5 femei si scriu cum au avrotat ele cu aceleasi simptome. Ce incerc sa obtin? Incerc sa incurajez mamicile care pot ajunge candva sa treaca prin asta, sa isi puna intrebarea daca nu poate fi ceva similar cu ce am patit eu si sa mearga lucrurile chiar normal in rest. Nu doresc stres de genul nimanui, dar macar acuma stiu la ce sa ma astept cand ajungem in sapt 16 spre 17... :)
O zi frumoasa, mamici! Sarcini usoare :)
Comentarii