Bebelușul nostru se află deja în cea de a 31 saptămână și ne dăm seama cât de ușor ne-a fost până acum și cât suntem de norocoși. Spun tatic norocos pentru că până în acest moment nu a îndurat zile și nopți de nesomn ori momente de schimbări bruște și dese de temperament datorate hormonilor. Eu sunt la fel de norocoasă pentru faptul că nu am avut grețuri, probleme cu mirosurile, stări de anxietate ori pofte. Sunt și mai norocoasă că am alături un om extraordinar care se bucură și așteaptă în fiecare zi venirea ștrumfului pe lume. Mai trebuie lăudați și tăticii din când în când pentru că sarcina, cel puțin în cazul nostru, este dusă 9 luni de către amândoi, în mod egal :).
Micuțul nostru pare să se dezvolte ca la carte, în dimensiunile și limitele normale, iar spre bucuria noastră este extrem de activ și ne înveselește zilele deja. Am observat cum începem să ne atașăm tot mai mult și cum de la „hey, vorbim cu o burtă” am ajuns să comunicăm, din perspectiva noastră, cu „copilul nostru”. În următorul mesaj voi vrea sa descriu mai mult cum am ajuns de la o stare rece și neutră față de burtă-copil, la a ne topi efectiv atunci când ne gândim la el și la ce lucruri superbe vom face împreună, ca familie.
Deja facem mici pregătiri, însă ne e teamă să facem pași mari în direcția asta. Până când nu ne ținem copilul în brate avem noi o teamă că nu ar fi indicat să aducem multe lucruri în casă. Strictul necesar precum hăinuțele cu care vine de la spital, pătuțul, pe care îl primim din partea familiei (va ajunge la noi abia în iulie) și încă câteva lucruri mărunte de strictă necesitate în primele zile, sunt mai mult decât suficiente.
Desigur nu e totul chiar atât de roz și superb, sarcina e o povară uneori. Tocmai acum când nu pot aș vrea să merg mai des la alergat, cu bicicleta în plimbări kilometrice, cu rolele, să mă reapuc de Tae-bo și Yoga, acum îmi plac și fustele scurte pe care în mod normal nu le-aș purta niciodată,să mă distrez în cele mai dezmățate cluburi și petreceri, să merg în excursii exotice...și câte și mai câte. Dar până acum timpul a ținut cu noi, nici nu ne-am dat seama când au trecut 7 luni, așa că, să sperăm că ultimele câteva săptămâni vor trece la fel de repede și fără griji prea mari.
Feeling ZEN!!!
Comentarii