Am nascut!!

Povestea "vietii mele" , povestea minunii ce a stat in pantecul meu 39s5z. M-am trez la 4:30 dimineata ca mi s-a rupt dopul gelatinos, iar 30min mai tarziu au inceput durerile care erau groaznice. Fiind la prima sarcina stiam ca travaliul dureaza f multe ore, asa ca nu am vrut sa ma grabesc spre spital. Am facut un dus, in speranta ca imi va ameliora durerile si nemaiputand sa rezist, am decis sa merg la spitalul judetean (Galati) . Ajunsa la urgente la 7:30 mi s-a spus ca am dilatatie maxima si ca sunt gata sa nasc. Dr care imi supraveghease sarcina nu era de tura, asa ca a tb sa nasc asistata de altcnv. Urma sa nasc natural. Pe langa faptul ca eram speriata pt ca nu stiam cum va decurge si simteam ca mor de durere, am avut parte de un tratament care efectiv m-a socat. Dr care era de garda a considerat ca ma incurajeaza spunandu-mi cand ma aflam pe capra ca nu imi iubesc copilul si ca ma iubesc numai pe mine,(pt ca ma plangeam de durere), mi-a spus ca daca nu imping sa iasa mai rpd ea pleaca de langa mine si nu o intereseaza, n-are decat sa vina dr mea care mi-a supravegheat sarcina, ca ma plang prosteste, ca ma alint... Se isteriza si tipa la mine ca nu ii ascultam indicatiile... Eram atat de indurerata fizic, incat refuzam sa o mai aud ca sa nu ma stresez si mai mult si efectiv ma blocasem incat nu puteam sa mai reactionez la indicatiile ei. Era un moment unic pt mine, iar ea imi vbea de parca o deranjasem de la ceva mult mai important. A tras de mine pana m-a rupt, desi nu apucase sa imi faca inca epiziotomia. La 8:30 am nascut o fetita sanatoasa de 3100g si 50cm. A fost o eliberare ca nu am fost nevoita sa o mai vad si sa o mai aud pe dr. Apoi am aflat ca dansa e f amabila doar cu pacientele ei, si cu cele care au grija sa ii bage ceva in buzunar, de acolo probabil s-a nascut frustrarea. In schimb, moasa a fost f amabila si draguta, a empatizat cu mine si m-a cusut cu grija. Era la randul ei suparata pe dr ca ma rupsese destul de rau si mi-a spus ca demult nu a mai cusut atat la cineva.. . Sunt revoltata cand ma gandesc cat de inumane pot fi unele cadre medicale si ma intreb cum pot lucra cu oamenii niste oameni fara suflet? Nu stiu ce m-a traumatizat mai mult, comportamentul "doamnei" sau durerile care mi s-au parut groaznice?! Am reusit sa imi vad minunea probabil maxim 1minut si apoi ne-am revazut in salon tocmai la 16:30. A fost o intalnire plina de emotie, bucurie si dragoste infinita... Am stiut ca a meritat tot efortul, dar in sufletul meu constientizam ca putea fi mult mai bine de atat. Stiu ca am fost norocoasa ca am avut un travaliu scurt si o recuperare rapida, datorita sedintelor de hipnoza pe care le facusem, insa devarata terapie de recuperare a inceput odata cu prima imbratisare oferita bebelusei mele. Am ramas cu un gust amar in urma experientei dar totodata si cu bucuria ca sunt cea mai fericita mamica si nimeni nu imi poate lua asta!