-
Atunci cand m-au terminat de cusut, am auzit-o pe una dintre asistente spunandu-i Doamnei Doctor ca trebuia sa fie medic estetician...atunci mi-am dat seama ca voi avea o operatie de cezariana reusita, ca nu voi ramane cu o cicatrice urata! Imediat m-au dus in sala de terapie intensiva, unde mai erau 4 fete! Inca eram sub efectul anesteziei...nu am simtit nimic. Am baut multa apa...foarte multa! Mi-am propus ca pana seara sa ma ridic in picioare, de aceea trebuia inlaturat anestezicul din corp. In bagajul pentru terapie intensiva, mi-am pus si o centura postnatala! Este unul dintre lucrurile care m-au ajutat enorm! La 3 ore dupa operatia in sine, am inceput sa imi misc picioarele! Incetul, cu incetul...din ce in ce mai mult! Apoi m-am asezat usor in lateral...si intr o parte si in partea cealalalta! In felul acesta m-am pregatit pentru a ma ridica in picioare! Atunci cand am fost pregatita, am rugat asistenta sa ma ajute sa imi pun centura. M-am legat cat am putut de strans si m-am ridicat din pat! Prima data am stat pe marginea patulul ( aveam ceva ameteli), apoi m-am ridicat in picioare si am stat pe loc. Au urmat apoi primii pasi ( reinvatam sa merg). Incet, incet..am ajuns sa fac ture de salon..mergeam cate 10 minute, ma asezam, apoi o luam de la capat! Atunci cand am fost mutata in salon, am mers pe picioarele mele, fara ajutor! Din acel moment, am intrat in rolul de mamica ( cu jumate de norma, mergem din 3 in 3 ore la bebelusi). Cand am mers pentru prima data la bebelina mea, desi aveam salonul destul de aproape de salonul nou-nascutilor, mi s-a parut cel mai lung drum! Eram nerabdare sa o vad, sa o tin in brate, sa o iubesc! Am intrat intr-o sala cu 13 nou-nascuti...am recunoscut-o fara sa citesc numele pe fisa! Poate datorita buzelor ei pe care le-a mostenit de la sotul meu, sau poate datorita instinctului matern...nu stiu...dar am recunoscut-o! Am luat-o in brate, am sarutat-o si i-am promis ca voi incerca sa fiu cea mai buna mama pentru ea! Ea, bebelina de 1 zi...mi-a zambit ( stiu ca este un reflex), insa acest zambet a compensat tot ce a fost neplacut pe parcursul sarcinii! Nimic nu a mai contat! Ea a devenit Universul meu!
Comentarii