-
Am intrat in sala de nastere tremurand din toate incheieturile. Foarte amabile, asistentele au incercat sa ma linisteasca spunandu-mi ca ca totul se va termina foarte repede si imi voi cunoaste bebelina! Intre timp a venit si anestezista! Mi-a aratat pozitia in care trebuie sa stau pentru anestezie si ca voi simti mici furnicaturi pe coloana vertebrala! Nu stiu...dar am simtit atunci ca sunt pe maini bune! Tot personalul m-a dus intr o zona de confort si am simtit siguranta! Atunci cand am anuntat ca sunt pregatita pentru anestezie, una dintre asistente m-a luat de mana! M-a ajutat enorm acest aspect! A fost exact asa cum mi se explicase...am simtit furnicaturi pe coloana, iar apoi m-au intins pe masa de operatie! In permanenta, s-a vorbit cu mine...mi-au luat tensiunea, mi-au pus branula in mana....si un suport acoperit...astfel nu am mai vazut de la sani in jos! Nu am stiut cand s-au apucat de operatie...nu am simtit absolut nimic...dupa un timp ( intrasem in dezbateri cu asistentele)..am auzit doar plansul unui bebe...bebele meu! Imediat mi-au adus-o sa o vad...si sa ii dau un sarut...atunci am plans...am plans pentru fericirea pe care nu o mai simtisem la asemenea cote! Mi-au spus ca este o fetita sanatoasa si ca o voi revedea curand! Nu imi venea sa cred...nascusem! M-am relaxat total...atunci am inceput sa simt ca si cum cineva ar trage de mine...singura simtire in tot procesul de cezariana, insa nu a fost durere! Urma o zi la terapie intensiva ( o zi in care mi s-a povestit ca fiind cea mai grea), iar dupa asta voi merge la bebelina mea. Erau primele mele clipe in calitate de mamica...restul, a trecut pe locul 2.
Comentarii