-
Prima vizita la medic...emotie la cota maxima! Ca de obicei, mintea mea lucra: daca testele au dat rezultat fals-pozitiv, daca nu este pozitionat cum trebuie. Imi cresteam singura tensiunea cu gandurile mele paranoia. Ma luase cu transpiratii si calduri. M-am linistit atunci cand Dna Doctor mi-a confirmat: un mic omulet urmeaza sa se dezvolte in pantecul meu si este in parametrii normali. Mi-am revenit...instant!
Am fost o norocoasa in prima parte a sarcinii: nu mi-a fost rau ( poate doar rau inchipuit, atunci cand aveam chef de rasfat, ca de....sunt gravida ?). Mi-am dorit mereu o fetita, asa ca spuneam tuturor ca eu am o fetita in burtica. Prietenele mi-au facut tot felul de ^trucuri^ pentru afla inaintea ecografului, sexul copilului: au legat vergheta de un fir de par, mi-au pus sare in cap...conform acestor ^ metode^, urma sa am un baietel! Le spuneam de fiecare data ca eu voi avea o fetita! Fiecare consult il asteptam cu nerabdare: sa vad ghemotocul ce se dezvolta in mine,sa am certitudinea ca se dezvolta normal, sa ii aud inimioara! De fiecare data, o bombardam pe Dna Doctor cu intrebari: unele oportune, altele banale. Fiind o agitata din fire si o uituca, le scriam pe telefon sa nu le uit. Cred ca am fost o pacienta dificila. Cand am avut confirmarea 100% ca voi avea o fetita, am avut acelasi sentimente ca si atunci cand am vazut 2 liniute pe testul de sarcina....iubire, implinire, fericire...si din nou...am plans!
Comentarii