Mami, tu cum te simti in prima TA zi de gradi?

Mami, dar tu oare cum te simti in prima TA zi de gradinita?

Putini intreaba asta...

Sa va spun cum ma simti eu? Pe scurt doar...

Astazi a fost prima NOASTRA zi de gradinita. Ne-am trezit ceva mai devreme decat de  obicei. Cel putin piticul, fiindca ultimele nopti pentru mine au fost cam albe. Am mancat, ne-am jucat, ne-am imbracat, am luat floricelele pentru doamna educatoare, am facut pozele de rigoare si am plecat. El era atat de fericit: "Mami, merg la gradi!! Sunt copii, jucarii si doamna!" iar in timp ce ii confirm toate aceste lucruri frumoase simt cum copilul creste in fata ochilor mei cu incetinitorul, simt ca am pasit intr-o noua etapa a vietii lui, atat de importanta.

Ajunsi la gradinita, i-am pus ghiozdanelul si papuceii in dulapior si am pasit increzatori in noua lui clasa. De altfel si gradinita este noua, dar parca nu mai conteaza ca fiecare piesa de mobilier si tot ce e acolo, de la temelie, este nou...

Am ramas cu el putin si am incercat sa fiu cat mai calma si pozitiva. A ramas jucandu-se cu ceilalti copilasi care incepeau usor sa isi caute parintii cu coada ochiului. Simteam ca se apropie momentul. Cu cat aveam sa stau mai mult, cu atat puteam sa inrautatesc aceasta tranzitie... Am vorbit cu doamna si am decis ca e momentul sa plec.

Am coborat scarile ca prin vis, stiam ca l-am lasat jucandu-se, zambind, dar parca nu mai eram eu.

Dupa ce am iesit de pe poarta gradinitei am avut tentatia sa ma intorc inapoi dar m-am oprit si mi-am continuat drumul. Cred ca a fost cel mai lung drum din viata mea. M-am simtit pentru prima data atat de singura si de vinovata... Cum am putut oare sa imi las copilasul singur?

Pentru unii poate e nimic, dar pentru o mama care este mereu alaturi de copilul ei, prima zi de gradinita, ziua in care el va ramane alaturi de cineva strain, este foarte grea. Este dificila atat pentru copil cat si pentru parinte. Te simti gol, pustiit. Numeri minutele si te uiti la telefon asteptand cumva sa sune. Totul trece atat de greu si te simti singur. Casa nu mai rasuna, nu ii mai auzi glasul, jucariile stau parasite in cutii si nimic nu mai e ca inainte. O zi intreaga in care astepti ceva, iti astepti copilul.

In acel moment ai inima rupta in bucati si sufletul plin de durere.

Oare cum va fi? Se va juca? Va plange? Va manca? Va dormi? Ce va face? Atat de multe intrebari. Fiindca nu mai esti acolo langa el si nu stii... E atat de greu sa fii mama si sa pleci de langa puiul tau chiar si pentru o zi...

Deci, voi mamici, cum va simtiti?

P.S. Revin cu o mica editare de a doua zi... NU prima zi de gradinita este dificila, cele ce urmeaza sunt groaznice!! Nu glumes :( Astazi l-am lasat plangand in brate la doamna educatoare si am plecat. Toti copilasii erau plansi, ba veneau si la mine cat timp eram cu el sa imi spuna sa le caut mamica si taticul :( Atat de greu a fost. Si am o banuiala ca zilele ce vor urma vor fi la fel de dificile, daca nu si mai dificile in cazul in care nu va mai dori sa mearga la gradi...

succes mamici si pitici!