-
Stand in masina cu inima cat un purice parcurgand drumul spre doctorul la care ma programasem , tot ceea ce puteam gandi era o rugaciune : in anumite momente ale vietii mele simt ca prin rugaciune am o anumita conexiune cu Dumnezeu . Eu ma rugam si ii ceream ca bebelusul nostru sa fie acolo , sa fie sanatos si puternic, El imi transmitea ca este totul in regula .. simteam pace , liniste . Am intrat in cabinet si m-am asezat pe scaun , asteptandu-mi randul . Nici nu stiu cand am ajuns , cat am stat acolo , stiu doar ca parca am clipit de doua ori si deja ajunsesem pe masa de consult . Doctorul , foarte amabil m-a intrebat daca nu cumva este si taticul afara, sa poata vedea si el minunea , apoi a deschis monitorul sa pot vedea si eu . Sotul meu a ajuns parca intr-o clipita si cand pasii repezi loveau parchetul , bebelusul meu ne transmitea ca el exista, este acolo , in pantecul meu . Inimioara ii batea atat de repede , mai repede chiar decat lacrimile care alunecau rapid pe obrajii mei . Parca traiam intr-un vis . Era acolo , chiar in fata noastra; daca pana atunci banuiam cumva ca aveam un bebelus in burtica, abia atunci , in acel moment intelesesem ca exista , il puteam vedea si eram constienti de prezenta lui . Iesiti din cabinet ne uitam la micile ecografii pe care doctorul ni le daduse , sa le adaugam la dosar. Era atat de mic .. nu era format , dar stiam ca din acel mic embrion se va naste mica noastra minune. Plangeam amandoi si ne incurajam unul pe celalalt ca totul va fi bine si ca de acum inainte il vom adauga si pe el in vietile noastre , chiar daca inca nu venise pe lume . Sotul imi spunea entuziasmat ca trebuia sa ne gandim la niste nume , insa eu bifasem cumva etapa asta . Dar despre asta va voi povesti cu alta ocazie . Fiecare pas din povestea noastra este important, fiecare merita sa fie marcat si povestit asa cum trebuie . Pentru ca toti pasii ne vor duce la destinatia finala : aceea de a ne intalni cu cel mai de pret dar cu care am fost binecuvantati de catre Dumnezeu .
Comentarii