-
Bună, fetelor.. într-un final vin și eu cu prima poveste scrisa în jurnal. Suntem în 35 de săptămâni. Sa fiu mamica, este cel mai prețios dar, este ceea ce mi-am dorit întotdeauna. Voi avea o fetiță care ne va însenina viata.
Trebuie sa recunosc ca ușor, ușor devin mai speriata de procesul prin care ea va veni pe lume însă, încerc sa le iau ca atare și sa ma bucur ca ceea ce mi-am dorit de fapt, devine realitate, odată cu nasterea ei.
Sunt 35 de săptămâni.. sunt zile tare grele pentru mine.
Ma simt de parca doar eu ma plâng și uneori sunt copleșită. La 33 de săptămâni am făcut injecții pentru dezvoltarea plămânilor micuței mele, aveam contractii mari iar ea, era pregatita sa vina pe lume mult prea devreme.. din fericire este încă în burtica, își continua dezvoltarea. Am răcit tot acum doua săptămâni însă tratamentul nu m-a ajutat mai deloc. Noptile au devenit ca zilele.. maxim 2-3 ore de somn mi-au pus capac în ultima perioada. Arsurile pe care le am sunt insuportabile, am o minge de foc ce sta sa explodeze de fiecare data când încerc sa dorm deși, avem reduse considerabil porțiile de mâncare..
Este o perioada grea insa, aștept cu nerăbdare ziua în care ma voi simți mai bine, pentru a ma putea bucura cu adevărat de ultimele săptămâni de sarcina.
Comentarii