Inca dinainte sa aflam ca sunt insarcinata, deja am inceput sa cautam "numele perfect" pentru cel mic/cea mica.
Intr-o seara, stand in pat, si visand cu ochii deschisi amandoi, inainte de nunta, ne gandeam ce nume sa alegem in cazul in care un bebe o sa vina in viata noastra.
Au fost multe nume haioase, multe serioase, multe care au fost scoase din discutie din primul moment, dar intr-un final ne-am rezumat la 2 nume.
Tot ce stiam de la inceput a fost faptul ca o sa punem un singur prenume copiilor nostrii, asa ca nu ne-am stresat prea tare cu nume de sfinti sau insemnatate din vreo directie.
Dupa o perioada am hotarat, daca e fetita o sa fie "Lisa" iar daca o sa fie baiat o sa fie "Theo".
Dupa aflarea si sexului bebelusului, au aparut si inevitabilele intrebari, de ce Theo, de unde Theo, de ce, de ce, de ce? Raspunsul e simplu, ne-am dorit un nume simplu, usor si catchy totodata, deoarece oricum copii se poreclesc intre ei, si sunt prea putine cazurile in care chiar se foloseste numele real. Un al doilea nume? NU! Ce folos? Doar sa se consume mai multa cerneala la tiparirea documentelor? Nu are rost asa ceva, sau cel putin noi nu vedem rostul lui.
Comentarii