-
Zora… Zora este fetița noastră, surioara lui Matei, deci al doilea copil. Am ales sa va vorbesc despre sarcina cu Zora pentru ca este cea mai recenta. Fetița are acum 7 luni.
Sarcina a fost planificata, dorita. Pe Matei l-am așteptat 2 ani, cu analize și o grămada de întrebări: de ce nu vine? Ce o fi cu noi? A fost de fapt o mică dereglare la glanda tiroida care, odată descoperită, s-a rezolvat in 2 luni. Zora insa, abia aștepta sa vina pe lume, drept urmare “ne-a ieșit” din prima.
Am amânat sa fac un test de sarcina. Încă îl alaptam pe Matei, speram sa fie o dereglare hormonală. Dar nu a fost. Era, de fapt, minunea asta de fata care ne bucura zilele și ne întregește sufletele. Am plâns. Și nu eram atât de bucuroasa cât eram de copleșită. Nu am primit-o cu brațele deschise. Eram încă obosita de trezit noaptea, de stăpânit pornirile sa nu strig la primul copil care încă nu avea 2 ani și era in perioada de maxima explorare și afirmare a personalității.
Simteam nevoia sa ma întorc la munca, sa vorbesc cu oameni mari, sa ma vadă ceilalți ca încă îmi fac bine treaba chiar dacă acum sunt mamica. Am apucat sa lucrez doua luni după care medicul a considerat ca mai bine rămân acasă, sarcina cu risc.
Deși așa a fost planificat și așa ne-am dorit, sa fie diferenta mică între copii, sentimentele la aflarea vestii au fost contradictorii.
PS. Deja însărcinată, iar bebe mare, Matei, negocia pt Titi 😬
Comentarii