-
Dragilor,
Scriu abia acum povestea mea si a minunii prin care am trecut deoarece acum mi am asezat gandurile oarecum si am reusit sa ies din starea de soc, zic eu . Da, a trecut ceva timp de la nastere, pt unii este mult dar pt mine abia acum am reusit sa ma dumiresc cu ceea ce mi s a intamplat.
Totul incepe pe la varsta de 16 17 ani cand in urma unui control primesc o veste care mi a dat un pic viata peste cap. Am aflat faptul ca nu voi putea avea niciodata copii, ca nu voi putea face nici macar fertilizare sau tratamente, am umblat ceva timp prin tara si prin strainatate dar degeaba, anii au trecut si oarecum m am resemnat cu ideea. Oricum imi doream sa infiez un copil asa ca consolarea mea a fost aceasta, ca voi infia un copil, orice copil voi vedea in fata ochilor si poate fii infiat cand ma voi simtii capabila pt asa ceva.
Anii au trecut, eu mi am urmat studiile, am plecat din orasul natal, mi am terminat studiile m am stabilit oarecum acolo si totul decurgea oarecum normal, devenisem oarecum o persoana "workoholica", imi facusem o relatie cu un barbat, ne intelegeam, luptasem impreuna sau poate mai mult eu pt bunastarea acestei relatii, dar nu aveam inca ganduri de maritis sau de insuratoare, daramite de copii, fiecare avea alte lucruri mai presus oarecum. Totul era relativ normal pana intr o zi.
Data de 15.07.2021 urma sa imi schimbe viata la180° +. In timpul unei discutii cu niste superiori am lesinat, mi am pierdut constiinta pt cateva minute, stiti ca spuneam mai sus ca eram workoholica, ei bine 2 ore s au rugat de mine sa ma duca la un spital pt investigatii dar fara succes, m au convins dupa cele 2 ore sa ma duc la urgente pt ca inca nu imi revenisem complet si nu eram apta de nimic. Am ajuns la urgente, am fost preluata, mi s au facut cateva perfuzii si mi s au prelevat probe pt analize. In urma analizelor am fost transferata la urgentele sectiei de ginecologie fara sa mi se spuna motivul sau sa mi se dea vreun diagnostic sau ceva. In momentul acela mi au trecut prin cap toate lucrurile posibile si imposibile, chiar toate mai putin ideea ca as fii insarcinata, deh diagnosticele din trecut si faptul ca urmam un tratamente cu anticonceptionale nu m au lasat sa ma gandesc la asa ceva . Am fost preluata de doctorul de garda cauia i s a inmanat dosarul de la UPU (eu nu avusesem acces la dosar) si m am asezat pe patul pt ecograf, urma sa mi se faca un ecograf abdominal, nimic care sa imi dea ceva de banuit pana cand am auzit din gura doctorului cuvintele "" CE AVEM NOI AICI? UITE CE BAIETEL MARE SI FRUMOS AVEM AICI """ cuvinte care m au blocata, efectiv nu am inteles si am intrebat inca o data ce am si de ce zambeste si daca este grav ceea ce am, la care doctorul mi a spus ca ma felicita si ca sunt insarcinata cu un baietel foarte voinic. moment in care spre rusinea mea i am spus ca nu vede bine si ca nu are cum sa fiu insarcinata din cauza problemelor de care stiam plus ca urmam un tratamente cu anticonceptionale pt anumite probleme, norocul meu ca doctorul avea simtul umorului si nu a bagat de seama momentul meu de "blonda semi deghizata "" asa ca mi a raspuns foarte dragut, citez "" in cazul dumneavoastra nu trebuie sa fii facut atatia ani de medicina si atatea garzi ca sa ma prind ca pe monitor este un copil"" moment in care mi a intors ecranul ecografului si am putut vedea minunea din burtica mea, iar socul meu abia acum incepea.
Socul, drama, bucuria, dezamagirea, depresia, absolut toate au inceput in acea zi, viata mea s a schimbat radical si am trecut in mai putin de o zi prin toate starile posibile si imposibile,inclusiv la inceperea impachetarilor in vederea mutarii foarte rapide.
Comentarii