-
La prima sarcina nu am dorit deloc sa fac cezariana, din pacate dupa 12 ore de travaliu infernal nu am mai avut alta alegere. Corpul meu parca intrase in sos si nu mai vroia sa mearga mai departe, eram deja nespus de obosita si a reusit sa intre sotul sa ma vada si mi-a spus ca sunt lichefiata, nu am cum sa mai continui asa.
Cu o fobie foarte mare de ace, de operatie, nu mi-am imaginat ca as putea sa fac cezariana.
O dna asistenta foarte draguta mi-a povestit intamplarea ei cu nasterea de aproape 24 de ore de travaliu si cand a venit momentul sa nasca nu a mai mai avut puterea sa impinga si ca urmare tot la cezariana a ajuns.
Am luat decizia sa fac cezariana atunci dar cu sigurnata a fost cel mai curajos dar si cel mai oripilant lucru pe care l-am facut.
Momentul in care m-au asezat pe masa rece se operatie parca mi s-a oprit inima.
Am simtit tot, m-am rugat sa doar sa fie bine bebe, in acele minute nu te mai gandesti la tine ci doar crei ca bebe sa fie bine si sa se ternine odata.
Bineinteles ca a fost o minune cand mi-au pus fetita langa mine si parca inima mea a inceput sa bata din nou.
Admir cu toata fiinta mea mamicile care au curajul sa faca pasul spre cezariana din prima nu este niciodata o alergere usoara si nu este de judecat ca daca nu nasti normal nu esti cu adevarat mama si nu ai aceeasi conexiune cu copil tau.
Am tot studiat si am tot sperat ca as putea sa nasc normal la a doua sarcina,dar avand 40 de ani am aflat cu siguranta ca ar fi prea riscant sa incerc sa nasc normal. Asa ca trebuie sa imi fac curaj si mergem mai departe si stiu cu sigutanta ca totul o sa fie bine, dar doar imi trebuie acel gram de nebunie si curaj, din nou.
Comentarii