-
Deși ma bucuram de existența acestei sarcini, nu voiam sa ma entuziasmez prea mult din teama de a nu se întâmpla ceva cu sarcina si apoi sa sufăr. Până cand am simțit prima mișcare, nu simțeam nicio schimbare in organismul meu, nu puteam sa vorbesc cu bebele, nici nu îmi plăcea sa aud când lumea îmi spunea "mămică", nu știu.. mi se părea prea devreme si parcă lumea insista prea mult pe tema asta.
Pana pe la 4 luni jumate, nu am simțit nicio mișcare, plus ca burtica încă nu imi crescuse, toată lumea imi spunea ca o sa fie un copil mic, etc, lucru care mă dispera. De când am simțit prima lovitură în burtică, parcă totul s-a schimbat. Am început să vorbesc cu bebelușul, să mângâi burtica, simțeam că ma aude, că există acolo un sufletel care imi dă mereu semnale ca este acolo si ca este bine.
Mereu așteptam cu nerăbdare sa mai miste, sa pot sa filmez, sa surprind momentul, sa îi arăt și soțului.
Comentarii