Tu ai înțeles ce e sarcina?

Sarcina ... un cuvânt pe care îl folosim adesea. Totuși, din punctul meu de vedere, nu îi acordăm valoarea cuvenită.

La un simplu search pe dexonline.ro, iată primele 3 explicații afișate:

SARCINĂ s. 1. v. povară. 2. v. greutate. 3. v. graviditate.

De ce? De ce „povară”? De ce „greutate” pe primele două locuri?

Încă din perioada de tranziție de la vârsta adultă la cea tânără am privit sarcina cu oarecare teamă, nesiguranță, chiar ca pe o „povară”/„greutate”, dacă stau bine să mă gândesc. De aceea cred că am amânat momentul conceperii, din teama că nu sunt (suntem) pregătită (pregătiți) pentru o etapă ce implică atât de multă responsabilitate.

Consider că, de la vârste fragede, ni se înrădăcinează ideea că a avea o sarcină implică o responsabilitate foarte mare. Așa și este! Însă, conotația cuvântului ne determină să fim reticenți. Ne e frică să ne angajăm în așa ceva cu gândul că răspunderea asumată este una mare. Ne e teamă că vom eșua, pentru că a greși, în zilele noastre, este încă o rușine.

Atât eu, cât și tu, mamă în devenire care citești aceste rânduri, cred că simțim același lucru - acela că am fost însărcinate cu o binecuvântare, nu cu o povară!

Mai departe, mi-ar plăcea să îmi aștern aici gândurile despre conotația pe care aleg să o dau cuvântului „sarcină” și sper ca orice viitoare mămică să fie în asentimentul meu.

Pentru mine, sarcina pe care o am acum, de aproape 7 luni, simt că este o binecuvântare și o perioadă de transformare. Așa cum viața unui om este împărțită în copilărie, tinerețe, viață adultă etc., tot la fel consider că ar trebui inserată și perioada de graviditate (ulterior, maternitate). De ce? Deoarece transformările ce apar în viața unei femei din punct de vedere fizic, psihic, hormonal etc. sunt unice și merită separate de celelalte etape de viață!

Transformare, cuvânt cheie prin care pot defini sarcina. Am intrat în această perioadă a vieții mele într-un mod în care orice om s-ar comporta dacă ar veni vorba de a-și asuma o sarcină incertă, cu negare! Nu am crezut că este adevărat, nu am crezut că sunt pregătită și DA, mi-a fost teamă că voi greși. Dar, ce să vezi? Satisfacția îndeplinirii acestei sarcini mi-a adus zilnic zâmbetul pe buze exact ca unui copil care exersează zeci de rânduri de bastonașe până reușește să scrie unul corect. Ce a a făcut pentru a reuși? A GREȘIT! Lui nu i-a fost teamă să greșească, ci a încercat neîncetat până a transformat „covrigul” pe care îl scria inițial, într-un bastonaș de-a dreptul dichisit.

Simt, pe zi ce trece, că mă transform într-o versiune din ce în ce mai bună a mea. Pe lângă bagajul de transformări fizice și hormonale prin care toate trecem, mă simt diferită din punct de vedere psihic și emoțional.

Sarcina m-a transformat într-un om responsabil, curajos să-și asume orice spune și ce face! M-a transformat într-o femeie căreia nu îi e teamă să își exprime în mod direct nevoile și limitele. M-a transformat într-o soție care știe să facă diferența acum între job și familie. M-a transformat într-o mamă în devenire care știe că dacă are grijă de ea va emana energie pozitivă în jurul ei și va fi liantul care va menține familia unită și armonioasă.

Tu, viitoare mamă care ai citit până la final gândurile așternute aici, cum te-ai transformat?

Te rog să-mi lași o apreciere, dacă te-ai regăsit printre rândurile de mai sus, sau să lași un răspuns la întrebarea cu care am încheiat blogul de astăzi. Pe curând și ... sarcină „transformatoare” îți doresc! :)