N-am mai scris de ceva vreme...si Dumnezeule!!!...nu stiu de ce nu am mai scris. Traiesc niste momente unice. Toate mamicile folosesc cuvantul minune cand vine vorba de bebelusii lor, dar dupa ce nasti nici ca mai exista un alt cuvand care sa descrie mai bine ce se petrece in viata, in sufletul si in inimile noastre.
Minunata Miruna a aparut cu 2 saptamani mai repede si avand in vedere ca nu am mai scris de cand eram gravida am sa sumarizez:
- a aparut o problema la unul dintre ecografele facute in sarcina iar doctorul a zis ca suntem sub observatie cu rinichiul stang al lui bebe care pare sa aiba o malformatie. Tunete si fulgere si plansete pe capul meu. Moment trist, care mi-a marcat starea de graviduta din momentul aflarii vestii. Cel mai prost lucru pe care am putut sa-l fac si nu recomand niciunei viitoare mamici sa-l faca este sa intre pe internet si sa citeasca despre un diagnostic prezumtiv. Doctorul vroia sa fie vigilent, mi-a repetat de n ori ca nu crede ca e nimic grav si ca e posibil sa nu se vada bine dar in mintea unei mamici neexperimentate si la primul copil totul capata o amploare neobisnuita si faci din tantar armasar. Citind pe internet aflu tot felul de povesti macabra si ma si imaginam pe mine cu un copil bolnav in brate caruia nu ii poti face nimic pentru ca nu exista rezolvare la presupusa lui problema.
Din nou, tunete si fulgere si ganduri sumbre....pana cand prin rugaciune si credinta am reusit sa gandesc pozitiv si sa imi doresc din tot sufletul un copil sanatos.
Povestea mea nu este trista pentru ca desi copilul putea avea o problema, se dezvolta armonios, ba chiar era mai mare si mai vanjoasa decat media iar burtica mea era imensa:)). Tot datorita faptului ca a fost un bebe mare(peste 4000 gr) am hotarat impreuna cu doctorul sa facem cezariana. Ajunsesem la momentul in care facusem programare intr-o zi de miercuri 18. Eu eram adepta nascutului natural dar nu m-am speriat de cezariana, oricum gandeam ca va fi cum e mai bine pentru copil.
Si pentru ca am un copil cu o personalitate puternica, mi s-a rupt apa intr-o zi de sambata, 14...iar eu am fost foarte bucuroasa sa stiu ca bebe a ales singura ziua cand sa vina pe lume.
Nasterea a decurs minunat, copilul a luat un binemeritat 10 iar eu eram cea mai fericita fiinta de pe fata pamantului.
In urma investigatiilor facute ulterior, bebe nu are nicio problema de sanatate, este foarte bine, fara malformatii sau alte cele.
Acum, in timp ce scriu, avem deja 2 luni, trecem prin perioada de colici si e tare greu sa iti auzi iubirea cum plange si sa nu o poti consola, dar nimic nu ma implineste mai tare decat ganguritul ei, zambetul strengar si expresiile simple si sincere.
Nimic nu poate fi mai frumos decat sa te trezesti dimineata in nari cu mirosul pielii de bebelus si sa simti o manuta cum te cauta. Este singurul moment in care stii ca cineva este atat de pur dependent de tine si mai mult eu sunt dependenta de ea.
Asa ca la 29 de ani impliniti recent, ma declar cea mai implinita fiinta si pot sa sustin sus si tare ca oricat de imperfecta as fi exista cineva care ma iubeste si ma doreste exact asa cum sunt.
Pe cat de greu este sa fii mama...pe atat de nesemnificative par toate problemele cand te uiti in ochii unui nou nascut....
Pure joy
Comentarii