-
Saptamana 37 bate la usa. Bebe e bine, astazi l-am vazut dupa 3 saptamani in care mi-a fost atat de dor. Cu cat se apropie momentul, emotiile sunt mult mai mari. Nu stiu daca sunt singura care se confrunta cu asta, dar parca de cateva zile am parte de o sensibilitate emotionala extrem de ridicata. Ma simt atat de vulnerabila, parca de abia pot sa imi controlez emotiile si gandurile. Nu mai pot sa dorm, noptile deja au devenit atat de lungi si obositoare. Ma trezesc de cateva ori pe noapte, am senzatia ca ma sufoc si de abia reusesc sa adorm la loc. Parca fiecare zi e o provocare, nu mai an rabdare cu nimic iar chestii minore ajung deja sa ma faca sa plang. Uneori plang fara motiv, de abia pot sa imi stapanesc lacrimile incat nici eu nu stiu ce e cu mine. Probabil si faptul ca momentan sunt nevoita sa stau cu socrii, sotul sa fie la lucru si sa fiu nevoita sa suport pana ne vedem la casuta noastra, e un factor important. Nu mai am rabdare sa stau la povesti de multe ori, vreau liniste incat simt ca cel mai bine mi-ar fi intr-un loc unde sa pot sta sa imi fac ordine in ganduri si sa nu fiu cicalita de nimeni. E greu cu emotiile, sa le gestionezi cand a mai ramas asa putin. Dar ma consolez cu ideea ca bebele merita toate astea, iar cu timpul o sa fie totul bine.
Comentarii