-
Cred ca primele emotii pe care le-am experimentat in primul trimestru de sarcina, dupa prima ecografie unde mi s-a confirmat ca totul este bine si am putut sa aud bataile inimii, predecedata de multe nopti nedormite, ganduri si temeri, a fost momentul cand am aflat sexul bebelusului. Avand in vedere ca aveam deja 6 nepoate, eram convinsa ca o sa sparg gheata si o sa am un baietel. Dar a fost vorba tot de o fetita iar din acel moment am stiut ca o voi iubi neconditionat si voi face orice sa fiu langa ea. Totusi, in sinea mea imi doream o fetita fiindca prin ea as fi putut sa ma vad din nou pe mine, stiam ce si cum sa ii impartasesc si eram sigura ca o sa am cu ea o relatie cel putin la fel de stransa ca cea pe care o am cu mama. Bun, urmeaza momentul cand il anuntam pe sot. Desi initial voiam o petrecere de ,,gender reveal", nerabdarea a fost prea mare iar anuntul a venit simplu, natural. Tati urma sa aiba o printesa, pe care deja stia ca o va iubi enorm. Acum sa vedem si cum se va numi. Mami avea deja variantele pregatite, atat pentru fetita, cat si pentru baietel. Erica Anelise si Eric Andrei. Dar lui tati nu i-a placut, asa ca am pornit o adevarat cautare pana am ajuns la varianta potrivita. Tot la litera E ne-am oprit, tot la doua prenume scrise simplu, romanesc, dar am ales altceva care sa ne placa amandurora. Si asa am ajuns la un consens..
Comentarii