-
Dupa 48 de ore petrecute in spital a venit si momentul externarii.
Dupa ce am primit ok-ul pentru externare atat eu de la medicul meu, cat si pustiul de la medicul neonatolog, asteptam nerabdatori sa plecam acasa.
Sotul meu ne astepta nerabdator in fata marernitatii.
Pe toata perioada spitalizarii am vorbit in apeluri video atat cu el cat si cu sora si mama mea. Ele urmau sa ne astepte acasa.
Din cauza situatiei actuale, in spital nu este permisa participarea tatalui la nastere si nici a vizitatorilor pe toata perioada spitalizarii.
Familia urma sa il cunoasca pe bebe la externare.
Am luat copilul in brate si am pornit timida spre iesirea din spital. Aveam o multime de emotii, stiam ca si sotul meu este emotionat si nerabdator sa ne vada.
Prima lui reactie cand ne-a vazut venind a fost sa alerge catre noi si sa ne imbratiseze.
Ulterior a inceput sa planga si sa ne pupe pe amandoi. Era atat de plin de iubire si gingasie. Simteam iubirea si dorul pe care le emana cu fiecare celula a corpului meu. Mi-am dat seama inca o data cat sunt de norocoasa ca este langa noi si ne iubeste. Cu siguranta este omul langa care pot sa construiesc orice. Un tata adevarat si un sot minunat.
O data ajunsi acasa i-a facut baie si masaj pustiului si l-a tinut in brate multa vreme. Ii analiza fiecare degetel, detaliu al fetei si nu inceta sa fie uimit de cat de mult ii seamana. Are pana si semnul lui din nastere, o pata rosiatica in spranceana stanga. O adevarata miniatura a lui.
Ii sunt recunoscatoare pentru tot. Este la fel de implicat ca mine in cresterea copilului si impartim in mod egal totce avem de facut. Astfel amandoi ne odihnim si ne putem bucura si avea grija de copil.
Te iubesc si iti multumesc! Pentru tot si pentru toate!
Comentarii