-
Dupa cum am mai spus, nu sunt genul sa imi spun toate trairile, asa ca aceasta perioada am adunat destul de multe trairi si sentimente pe care nu le-am impartasit. Cand mi-a spus matusa mea despre acest blog, am fost destul de sceptica, nu imi place sa scriu de teama. Teama de ce, nu stiu exact sa spun. Insa am inceput sa scriu, si pe masura ce scriam fiecare blog am descoperit ca imi place, pentru ca astfel simt ca ma pot elibera. Exact un jurnal, dar nu pe caiet, ci pe internet. Ma simt foarte bine scriind anumite trairi pe care nu le-am impartasit nimanui, ma simt libera.
Asadar, puiul meu, urmeaza sa ne cunoastem, mai este atat de putin, astazi voi merge la doctor sa vorbim despre nastere si despre celelalte detalii. Sunt atat de emotionata, atat de fericita, dar atat de speriata! Toata perioada aceasta am fost incercata de acest sentiment. Am incercat sa il spun, sa ma mai eliberez, insa am fost intampinata numai de "o sa fie bine". Stiu ca o sa fie bine, ma rog sa fie bine, dar nu e ceea ce aveam nevoie sa aud( cred ca nu sunt singura in aceasta situatie). Nu sunt speriata ca nu ma voi descurca, vom avea ajutor, nu asta conteaza; e vorba doar despre noi doi, cum o sa ne descurcam, cum o sa ne impacam, despre toata situatia aceasta noua.
Si ca sa nu se inteleaga gresit, sunt cea mai fericita ca o sa fiu mama, ca mai este atat de putin si ne vom cunoaste, insa cred ca cele mai multe femei sunt incercate de aceste sentimente pe parcursul sarcinii. Toate ne dorim sa fim parinti buni, sa ii (le) oferim copilului tot ce este mai bun si sa le dam o educatie cat mai frumoasa.
Acum plec sa ma pregatesc, mergem la doctor sa vedem cat mai exact mai avem pana te voi strange in brate,asadar ne auzim mai tarziu. ??
Comentarii