-
In articolul de azi, vreau sa povestesc experienta mea in legatura cu alaptarea primului bebelus. Pana sa raman insarcinata nu aveam habar cum se tine un copil in brate, daramite sa-l mai si alaptez. Am citit numeroase articole despre alaptare, am intrat intr-un grup pro alaptare pe Facebook si speram din suflet sa pot alapta deoarece existau numai beneficii pentru copil.
Inca de pe la 20 de saptamani sanii mei au inceput sa aiba colostru, iar dupa ce am nascut au inceput sa se umple cu lapte. Am pus copilul la san abia la 36 de ore dupa nastere, iar faptul ca ei erau deja impietriti impiedicau copilul sa se ataseze corect. Nu a fost usor deloc, am avut furia laptelui, atasarile incorecte mi-au provocat rani la sani, canale blocate si am facut mastita de 2 ori. In pline eruptii dentare sanul a fost alinarea dar si suzeta copilul, iar muscaturile erau la ordinea zilei.
Am reusit sa alaptez 1 an si 6 luni, pana am ramas insarcinata a doua oara. Imi doream sa alaptez in continuare dar bebe 1 se trezea de 4-5 ori pe noapte, mie imi era rau din cauza oboselii, iar schimbarile hormonale au facut ca sanii sa fie foarte sensibili si senzatia de greata sa se amplifice cand alaptam. Bebe sugea o singura data pe timp de zi la somn, noapte avea treziri foarte dese si se foia foarte mult, dar cu toate astea intarcarea a fost blanda, i-am explicat ca titi nu mai poate sa faca laptic ca a ramas mica si ca el a crescut. L-am lasat sa le pupe si sa le mangaie de fiecare data cand i se facea dor de ele, iar cu timpul i-am explicat ca mami are un bebe mic in burtica care va papa si el titi sa creasca mare, asta pentru a evita o eventuala gelozie. Acum spune ca o sa vina bebe mic sa pape lapte de la titi, iar el papa lapte de la "Muuu" :)
Comentarii