Retete pentru tine

Lucruri pe care as vrea sa le afle fiica mea...

  • Trimis de Anda08
  • 29 martie 2013, 16:33:45 EET
  • 1.475 vizualizari
Trimite Denunta

Uneori o cert, alteori o laud, de multe ori ii fac observatii, o cicalesc si am de la ea tot felul de asteptari pe care, voluntar sau nu, orice parinte le are de la propriul copil. Uneori se incrunta, alteori rade de fericire, uneori plange, alteori ma priveste speriata si nedumerita de felul in care ma pot eu transforma din cea mai buna mama in parinte autoritar, cu pretentii uneori exagerate.

Si-n  clipele acestea, in care ma sageata cu privirea ei inocenta, in care se citeste  un amestec de teama, emotie, nemultumire si dorinta de a face ca lucrurile sa  fie altfel ma simt dezarmata. Mi se opresc in gat toate mustrarile si realizez  brusc ca ma aflu in fata unei fiinte fragile, copia mea fidela in  miniatura, care pe zi ce trece se transforma putin cate putin in om  mare. Nici nu stiu cand au trecut 10 ani. Si-mi dau seama brusc ca  toate planurile mele de a fi o mama perfecta, de a nu repeta greseli de care  mereu o acuzam pe mama mea se naruie cu fiecare observatie pe care i-o fac, cu  fiecare repros, cu fiecare asteptare de a fi asa cum cred eu ca trebuie sa  fie.

 

Nu ma pricep la dat sfaturi si cred ca e un fel de lege a firii ca  propriii copii sa nu-ti asculte sfaturile decat la mult timp dupa ce au fost  impartasite. In astfel de clipe, in care ma  pierd in ochii ei negri, imensi, imi dau seama ca sunt o mie de lucruri pe care  as vrea sa stie ca le simt, dar pe care nu-mi fac timp niciodata sa i le spun  sau, daca o fac, am talentul de a le transforma in banalitati usor de trecut cu  vederea. Sunt insa cateva pe care mi-am propus sa i le transmit, nu neaparat  prin discursuri directe, ci prin fraze impartite pe ici pe colo, prin gesturi,  prin felul in care traiesc orice experienta alaturi de ea. Le insir aici, in  speranta ca, poate, intr-o zi, intamplator sau nu, le va afla...

Nu trebuie sa te straduiesti sa-i faci fericiti pe cei pe care-i iubesti!

Nici pe mine, nici pe tatal tau, nici pe bunici, nici pe prieteni. Adevarul trist este ca nimeni nu poate sa comande fericirea, ca ea vine  doar de la sine si ca desi ne-ar placea sa stim ca ii facem fericiti pe cei la care tinem, de fapt, asta tine doar de felul in care fiecare poate  sa simta si sa traiasca fericirea.

 

Nu-ti fie frica sa-ti  impartasesti pasiunile!

Joaca-te cu papusile cat inca mai poti, vorbeste-mi despre jocul tau de pe calculator chiar daca ti se pare ca nu te ascult, nu te gandi ca cei din jur vor rade de tine ca faci un  lucru sau altul. Oameni care sa te necajeasca vei intalni mereu in viata. Iar cei care te necajesc razand de lucrurile care-ti plac nu sunt prieteni  adevarati. E greu sa constientizezi asta, dar o vei face la un moment dat.

 

Nu e (aproape niciodata) vina  ta!

Atunci cand ma vezi trista, nu e din vina ta. La fel cum nu  e vina ta ca am luat in trecut decizii pe care tu nu le poti pricepe sau ca  uneori ma copleseste povara propriilor greseli. Oamenii au astfel de tristeti  care vin din interior, fie ca e vorba de amintiri, fie ca sunt lucruri din  prezent. Daca spun ceva care te raneste, nu e vina ta, ci doar a mea. Ma  straduiesc sa nu-ti fac prea des reprosuri sau, daca o fac, sa o fac pe un ton  bland. Stiu, de cele mai multe ori nu-mi iese, insa lucrez din greu la asta.  Stiu ce inseamna sa-ti fie ranite sentimentele, sa ti se impuna lucruri pe care  nu le intelegi, sa ti se spuna ca trebuie sa faci ceva cand tu, de fapt, iti  doresti cu totul altceva.

Este in regula sa nu fii de  acord cu mine sau cu altii!

Esti destul de mare pentru a avea un  punct de vedere si imi pasa de el, chiar daca uneori iti dau alta impresie. La  fel si celor care te iubesc. Nu e nevoie sa ne certam mereu doar de dragul de a  ilustra tiparul relatiei dintre adolescenti si parinti, insa daca simti ca ai  dreptate si ca eu gresesc atunci spune-mi. Nu mi-e rusine sa recunosc ca pot  gresi si sa-mi cer iertare. Chiar daca sunt mama ta, nu le pot sti pe toate si,  in plus, ai dreptul la propria perspectiva asupra vietii. Tot ce vreau este sa  te ajut sa poti vedea lucrurile din cat mai multe unghiuri. Uneori s-ar putea sa  exagerez si sa-ti dau impresia ca vreau sa-ti impun un punct de vedere. Cand  simti ca fac asta, aminteste-mi ca gresesc!

Esti atat de  frumoasa!

Imi plac la nebunie ochii tai mari si negri, cu gene  lungi si arcuite. Imi place parul tau carliontat si zambetul atat de candid. Imi  place sa cred ca ai luat si de la mine si de la tatal tau ceea ce era mai bun de  luat, din punct de vedere genetic. Ai un corp frumos si daca te cicalesc uneori  ca nu stai dreapta sau ca te-ai mai ingrasat putin sau daca nu te las sa te  machiezi prea tare o fac pentru ca vreau sa te bucuri cat mai mult timp de felul  splendid in care arati asa cum esti acum - tanara, pura,  frumoasa.

TU nu esti  EU!

Semanam mult, avem chiar preferinte comune, insa tu esti  unica! Stiu asta si sper din tot sufletul sa nu uit in momentul in care,  adolescenta fiind, te vei desprinde tot mai mult de mine, iti vei contura stilul  propriu. Iti va parea ciudata separarea, vei simti elanul libertatii  adolescentine, iar eu ma voi lupta cu teama ca s-ar putea sa te pierd si  probabil ca se va prabusi cerul peste mine atunci cand imi vei spune ca vrei sa  locuiesti cu altcineva... Stiu insa (si trebuie sa stii si tu), ca odata ce vom  depasi perioada desprinderii vom avea un alt fel de apropiere, mult mai  profunda, care va dura o eternitate.

Oamenii se nasc si mor singuri si cele mai intense trairi le simt in singuratatea lor  interioara!

Am un presentiment ca semeni cu mine in aceasta  privinta si de aceea e bine sa-ti iei masuri de autoprotectie pentru pastrarea  integritatii sufletului. Exista insa in jurul tau oameni care te iubesc si care  sunt langa tine indiferent cat de greu sau cat de bine iti este. Pretuieste-i,  pentru ca sunt putini. Stiu ca stii, dar vreau sa nu uiti ca ma numar printre  ei.

Incerc sa fiu mama pe care  ti-o doresti!

Stiu ca nu reusesc in multe privinte, stiu ca  ridic adesea tonul, ca te cert, ca am asteptari uneori prea mari de la tine. Imi  pare rau, de fiecare data cand fac asta. Tu si fratiorul tau sunteti fiintele pe  care le iubesc cel mai mult pe lumea asta si as da orice sa fiu o mama perfecta  pentru voi. Nu sunt si pot sa accept asta, dar, indiferent ce se intampla,  fiecare bataie a inimii mele, la fel ca intreaga mea fiinta exista pentru  voi.

Despre comunicarea cu copiii nostri, merita sa mai cititi:

  Adolescentii si fumatul

Asociatia Americana a specialistilor in pneumologie estimeaza ca in  fiecare minut 4800 de adolescenti trag primul fum de tigara din viata lor.  Dintre acesti 4800 de adolescenti, circa 2000… ... citeste mai departe

  Discutiile despre sex cu copiii

Sexul este o parte importanta a naturii umane. Inseamna mai mult decat  actul fizic al penetrarii, desfasurat cu alta persoana. Afecteaza ceea ce simtim  despre noi insine ca barbati sau femei,… ... citeste mai departe

  14 ani, varsta marilor provocari… pentru parintii de fete

Cand ati devenit parinti, v-ati retrait  inca o data bebicia si copilaria prin ochii copilului dumneavoastra. Inarmati cu multa grija  si responsabilitate desigur. Prima criza de… ... citeste mai departe

  

autor: redactor  Desprecopii.com Anamaria Ghiban - Toate drepturile rezervate Desprecopii (c)  2013