Retete pentru tine

Jurnal de adoptie

  • Trimis de Anda08
  • 29 martie 2013, 12:09:16 EET
  • 1.610 vizualizari
Trimite Denunta

Am tot amanat sa scriu despre asta pentru ca e un subiect sensibil, si greu de transcris in cuvinte. Mi-e greu sa povestesc despre cum ma simt pentru ca nu pot avea un copil al meu, sa-l simt crescand in interiorul meu, sa-l tin la piept in primele minute dupa nastere si tot ce urmeaza dupa chiar daca nu sunt toate foarte roz. Mi-e greu sa va povestesc cum mi se umplu ochii de lacrimi cand vad o mamica cu un nou nascut in brate sau un tata mandru de copilul lui.

Cum adopti un copil de 2 ani...

Eram intr-o zi intr-o maternitate particulara si am asistat cum o tanara familie iesea din maternitate cu micul pui. Tatal mandru peste masura filma iesirea in lume a puiului sau. M-am gandit ca sotul meu nu va putea niciodata sa faca asta. Asta-i doar o particica a ceea ce simti cand nu poti sa faci un copil. Sunt si alte rani mai adanci, pe care nici nu le pot verbaliza.

 

Dar trecand peste asta ma consider o femeie norocoasa. Am langa mine un barbat extraordinar care ma sustine si care-mi da curaj. Inainte sa ne casatorim, pe vremea cand visam si ne faceam planuri de viitor ne propusesem ca pe langa un copil al nostru, sa adoptam unul. Asa ca sa nu simtim ca facem umbra pamantului degeaba si sa ajutam un biet sufletel fara parinti care are nevoie de dragoste. Nu stiam pe atunci ca nu vom putea avea un copil al nostru.

 

Decizia de a adopta a venit asadar usor, intrucat chestiunea era in lista noastra, numai ca intr-o alta ordine. Dar cum nu conteaza intodeauna ordinea in care faci lucrurile in viata ci rezultatul final am pornit la drum.

 

Eram pregatiti pentru un proces anevoios. Noi n-am ascuns nimanui acest lucru, iar cei din jur au fost alaturi de noi. In afara de cateva persoane care au comentat rautacios ca un copil adoptat nu e ca si un copil al tau, restul au fost foarte draguti, sau daca au gandit altceva macar nu s-au exteriorizat.

 

Cele cateva persoane care nu sunt de acord cu adoptia sunt barbati si recunosc ca in tot acest timp in care am discutat cu diverse persoane care sunt sau care au fost in situatia noastra povestesc ca de obicei barbatii sunt mai reticenti in a lua o astfel de hotarare. Evident nu e o regula. Dar statistic se pare ca asa e. Mi se pare inechitabil sa-i iei unei femei dreptul de a fi mama, dupa ce soarta a fost oricum nedreapta cu ea. Dar asta e alta discutie. Eu asa cum am mai spus sunt norocoasa.

 

Am depus actele pentru adoptie in aprilie anul trecut. Suntem in ianuarie si suntem aproape de final. Pe 5 februarie suntem chemati la Tribunal in vederea incredintarii unui copil. E baiat. Are 2 ani si 8 luni si abia il astept acasa.

Despre adoptie va recomandam sa mai cititi si:

Adoptia este un act divin

A naşte un copil este un act natural, a adopta este un act  divin. Este o replică dintr-un film despre adopţie şi un adevăr frumos  spus. Vă oferim trei… ... citeste mai departe

De ce adoptam copii?

Cuplurile care adopta spun ca pe lume exista doua feluri de copii: cei  crescuti in burtica mamei si cei ce cresc in inima ei. Se mai spune ca daca ti-e  dat sa adopti, vei lua hotararea asta la… ... citeste mai departe

Un calendar sentimental despre adoptie si iubire

Suntem celebri pentru felul în care stim sa ne sarbatorim sfintii, primul  sarut, prima masina, ziua in care ne-am casatorit, ziua in care am descoperit ca  vom avea un copil, ziua in care am… ... citeste mai departe

 

autor: membru desprecopii.com dana19dana - Toate drepturile rezervate Desprecopii.com (c) 2013