Voturi


  • click pentru a vota

Retete pentru tine

S-a implinit o luna de cand sunt mama

  • Trimis de Anda08
  • 29 martie 2013, 11:46:03 EET
  • 1.354 vizualizari
Trimite Denunta

Mi se pare extraordinar de frumoasa primavara asta. Am asteptat-o cu nerabdare dupa o iarna infrigurata. Dar nu despre vreme vreau sa vorbesc aici. Ci despre primavara din sufletul meu, despre bucuriile mele, despre trairile mele extraordinare.

S-a implinit o luna de cand sunt mama lui Matei.

Matei a aparut in viata noastra neasteptat de repede. Cand am depus dosarul de adoptie, ma setasem pe un timp de asteptare de vreo doi ani cel putin. Citisem peste tot despre procedura anevoioasa, despre multimea de hartii, despre toate piedicile care apar in calea parintilor ce vor sa adopte. Ce sa spun? Am fost norocosi. In zece luni, ne-am trezit cu copilul acasa. Nici nu visam sa se intample atat de repede. Ne-a luat pe nepregatite, desi daca stau bine si ma gandesc nu esti niciodata pe deplin pregatit pentru asta.

 

Sa va povestesc despre copilul nostru? Ca toate mamicile (Doamne cum suna asta!... ) mi se pare ca al nostru e cel mai frumos, cel mai destept, cel mai...si cel mai...

 

In primele zile cand imi spunea mammi cu cel de-al doilea m apasat, mi se umezeau ochii de fiecare data. In primele nopti ma trezeam peste noapte il priveam si il mangaiam minute intregi prin somn, sau il simteam pe sotul meu facand acelasi lucru. Sunt trairi extraordinare greu de descris in cuvinte.

 

E incredibil cata fericire poti simti cand isi pune manutele pe obrajii mei, zambeste si ma saruta. In primele zile am plans mult de fericire. De obicei aveam grija sa nu ma vada, pentru ca n-ar fi inteles, dar o data nu m-am putut stapani si am plans in fata lui. Te-ai lovit a cap, mami? M-a intrebat si a venit sa ma sarute. E un copil foarte iubitor.

/Images/ad.jpg

Am avut trei saptamani de concediu, in care m-am bucurat minut, de minut de prezenta fiului meu. Si cand a trebuit sa reincep serviciul imi venea sa sun acasa din 5 in 5 minute ca sa vad ce face, sa vad cum se descurca sotul meu cu el. Si nu pentru ca n-as fi avut incredere in capacitatile lui ci pentru ca as fi vrut sa fiu acolo. In primele zile ma astepta seara acasa si era suparat pentru ca am fost la "evici" si n-am stat cu el. Imi lua ceva timp sa-l impac. Acum lucrurile s-au mai aranjat. Suntem prieteni la venirea mea acasa. Trebuie sa recunosc ca-l mai mituiesc cu o ciocolata sau o jucarie, dar a inteles in sfarsit ca mami merge la serviciu ca sa aduca bani pentru ciocolata iar el se distreaza in timpul zilei cu tati.

 

S-a adaptat usor in noua sa casa, desi tanjeste dupa mamaia - doamna care l-a crescut si dupa fratiorul lui cu care a stat impreuna. In primele zile poate mai putin, pentru ca erau atat de multe noutati pentru el, dar dupa aceea a inceput sa intrebe destul de des. Incercam sa-i povestim ca aici e casa lui, a inteles asta, dar are momente cand ar vrea in locul in care a crescut in primii ani de viata. Mi-e tare greu sa-l vad ca sufera dar timpul le rezolva pe toate. Deja in ultimile zile a intrebat din ce in ce mai rar si probabil va fi din ce in ce mai bine.

 

SI ca sa fie tacamul complet si sa simtitm din plin ca suntem parinti cu norma intreaga a aparut si prima raceala cu nopti cu febra si o tuse urata ce ne-a dat de furca. A trecut si asta cu bine si acum suntem iar veseli si vioi. Au fost zile cand nu prea a mancat si iar am intrat in panica. Acum incet, incet lucrurile se aranjeaza si lucrurile intra pe un fagas aproape normal.

 

Avem orele noastre de veselie si de joaca in fiecare seara, invatam sa dansam sau sa spunem rugaciunea, mami a invatat sa se uite la desene animate impreuna cu puiul ei si nu prea mai deschide laptopul asa des iar cand il deschide il inchide destul de repede la rugamintea lui Matei: Mami, inchish! Si mami se executa imediat.

 

Am vrut sa postez articolul asta pe 8 martie si sa va urez tuturor sa fiti la fel de fericite ca mine in momentul asta, dar am adormit impreuna cu Matei, asa ca urarea vine un pic intarziat dar mai bine mai tarziu decat deloc.

Despre adoptie va recomandam sa mai cititi si:

De ce adoptam copii?

Cuplurile care adopta spun ca pe lume exista doua feluri de copii: cei  crescuti in burtica mamei si cei ce cresc in inima ei. Se mai spune ca daca ti-e  dat sa adopti, vei lua hotararea asta la… ... citeste mai departe

Un calendar sentimental despre adoptie si iubire

Suntem celebri pentru felul în care stim sa ne sarbatorim sfintii, primul  sarut, prima masina, ziua in care ne-am casatorit, ziua in care am descoperit ca  vom avea un copil, ziua in care am… ... citeste mai departe

Jurnal de adoptie

Am tot amanat sa scriu despre asta pentru ca e un subiect sensibil, si greu de transcris in cuvinte. Mi-e greu sa povestesc despre cum ma simt pentru ca nu pot avea un copil al meu, sa-l simt crescand… ... citeste mai departe

 

autor: membru desprecopii.com dana19dana - Toate drepturile rezervate Desprecopii.com (c) 2013